Florile Corcosu [Misiune]

-Floricele pe campii! Hai sa ne jucam Big Man!
Eram in fata portii de fier a inchisori. Era prima data cand veneam pe aci si deja era un loc care imi inspira multa imaginatie.

Încep să râd.
-Să iei niște flori otrăvitoare îi nimic pe lângă să mergi 200 de km spre școală și să găsești școala arsă

-Well..nu stiu ce sa spun.
Mustache se uita confuz la domnul Mustacios. Poate chiar aveam dreptate cand am spus ca sunt veri.

Mă uit atent la poartă.
-E încuită, ă... 
Și încep să mă gândesc... și o idee mi-a venit.
-Ține-mi scutul puțin...

Il opresc.
-Nu Big Man, ai sa faci zgomot daca spargi poarta. Lasa experti!
Il imping in spate si ma pun in fata portii. Era dintr-un metal, acuma nu-mi dau seama care dintre cate metale sunt in afurisitul de tabel al chimistului aluia. Ridic ambele maine, acestea fiind apropiate, apoi usor incep a le desparte, la fel facand si poarta, destul de silentios.
-Uite asa Big Man.

Închid ochii și las capul în jos.
-...io vroiam să sap o groapă și să mergem pă dedesupt... dar îmi place cum gândești !
Și amândoi intrăm în acea închisoare

Intuneric. Asta era singurul cuvant care descria in acel moment, perfect, acea constructie rece.
-Big Man, stai pe aci..
Da oameni buni, simteam niste frisoane pe sina spinarii cand auzeam ecoul pasilor nostrii. Mustache deja tremura si facea niste sunete mici si subtiri.

Mă apropii pe fată și îi pun mâna pe umăr în semn de prietenie. O privesc apoi zâmbesc
-Stai liniștită... când ești cu Boris, nu trebuie să cunoști frică.

-Dreptate ai Big Man, dar volumul, nu uita ca suntem niste infiltrati.
Vorbesc in soapta si ii fac semn cu degetul la buze sa nu vorbeasc. Apoi mimez ceva cu mainile care insemna "prin semne".

Îmi ridic capul în sus în semn de ”oh”. Mergem mai departe și observ o băltoacă gigantică
Gând: De era lapte de capră dispărea una-două

Baltoaca nu era una obijnuita. Era sange.Ii fac semn la mustacios ca trebuia sa vedem de unde provine sangele.

Urmez o dâră de sânge care ducea spre o zonă destul de... izolată. Mă opresc în fața unui perete. Dâra de sânge s-a oprit fix în el
-Mă gândesc să-l sparg ; șoptesc eu

Il bat usor pe brat - la cat de mare era nu ajugeam la umar - si ii indic o gaura de aerisire. Ii fac semn sa ma ia sus -eram ceva gen copil mic care ridica bratele si sarea ca sa-l iei in brate-.

Ce drăguță era imaginea. Dar revenind la misiune, am ridicat-o ca să ajungă la acea gaură de aerisire. Totul depindea de ea, eu nu încăpeam acolo.

Ma uit la el si ii fac semn ca nu o sa stau mult, dupa care intru pe gura de aerisire, ah da, si pe Mustache l-am lasat cu el. Era stramt acolo, dar tot reuseam sa ma tarasc. Ajunsesem intr-un punct unde vedeam ce era in camer. Doi oameni mutilati, nu gluma, clar mult sange langa ei, si pe un scaun un doctor care fuma.
-Cine s-ar fi gandit ca veninul va face asta?
Se intoarce catre un punct al camerei pe care nu-l vedeam.
-E o arma geniala de razboi...

Mă rezem de perete și îmi las privirea în jos.
-...așteparea asta mă omoară încet... șoptesc eu

-Du-te și adumi un exemplar de floare.
Bărbatul în halat alb se ridică de pe scaun și se îndrepată către ușă. Oh, la naiba! Încep să mă mișc cât de repede pot ca să ies din gura de ventilație.Scot picioarele și sar apucându-l pe Mustăcios și trăgându-l după mine, dar prea târziu. Omul în halat era în fața noastră.
-Cine sunteți voi?
Și scoate un pistol.

Încep să râd.
-Mă doctore, dacă crezi că pistolul ăla cu apă mă va afecta, trăbă să fii tare țicnit. Nu mai bine îmi faci mie un control ? Tare mă doare degetul mic de la picior...

Mă uitam la Big Man cu o expresie de "WTF".
-Păăi, să spunem că..suntem...
Shit, nu-mi vine nimic în minte.

-Vladimir Putin și Elena Udrea.
Mă îndrept spre tipul în halatul alb și îl prind de umăr, începând să-l îngheț încet.