[Privat] Every day life... part 1: Shit happens

-Pf... Cum sa ma trezesc eu inaintea alarmei?...
Remarc eu oprind alarma dupa 1 minut dupa ce m-am trezit. Ma scol din pat si ma indrept spre bucatarie, pregatindu-mi mancarea pentru slujba.
-N-am chef azi de munca deloc... N-as mai putea dormi?
Ma tangui prajind painea cu ou. Ma indrept apoi spre baie, spalandu-ma pe ochi. Apoi mai ma intind in pat pentru 10 minute. Sosind timpul de plecare, ma scol si ma indrept spre bucatarie, imi iau geanta de lucru si plec spre punctul de intalnire cu ceilalti lucratori. Pe drum ma tot gandesc la cum va fi ziua de azi, sperand sa nu ma mai bronzez la fel de mult ca ieri. Ajungand la punctul de intalnire insa, ceva nu era in regula. Eram singurul prezent, iar la ora aceea trebuia sa fim minim 20 de persoane.
-Ceva nu e bine...
Ma suna colegul meu de munca de la punctul de intalnire 2, intrebandu-ma de ce intarziem.
- Sunt singurul prezent aici, acolo cati sunteti?
- 4, cu tot cu ingineru si eu.
- Ceva nu e bine, hai ca vin spre tine.
Incep sa ma indrept spre punctul 2, mergand incet si gandindu-ma ce s-ar putea intampla. Deodata vad masina inginerului.
- Firar!
Accelerez sa ajung cat mai repede la punctul 2, dar vad cum imi semnalizeaza sa ma opresc. Ma opresc si ma uit spre inginer.
- Azi nu, aveti liber. De maine.
- Oh.. raspund eu rasufland. Le puteti spune si lor? indic spre punctul 2.
- Da. Ne vedem maine!
Plecand, eu ma indrept inapoi spre casa. Pe drum ma gandesc cum de ne-a dat liber astazi, dar apoi imi amintesc.
- Halele 4 si 7! Le-am curatat complet! Asta inseaman ca a venit inspectia pe ei, si de asta avem liber.
Razand, ma gandesc ce sa fac azi.
- Voi raspunde apelului lui... Se pare ca norocul tine cu el.
Apoi ma indrept spre casa, gandindu-ma la ce urmeaza sa fac.
- De ce nu pot sa dorm? Pf... nu pot din cauza ca m-am obisnuit deja cu acest program. Ei bine, hai sa ma duc la locul de intalnire.
Iau 2 doze de bere si ma duc spre locul de intalnire al celui ce m-a chemat.

_________________________________________________________________________________________

Intorcandu-ma acasa, ma pun si spal niste rufe in masina de spalat, apoi mananc. Dupa o ora, merg sa le scot, apoi simt ceva in mana de parca ma paraliza. Dand drumu la haina uda, verific priza.
- Pf.... ar trebui sa fiu mai atent... spun eu pufnindu-ma rasul.
Apoi, privindu-ma in oglinda:
- Freza ridicata nu mai e la moda de mult timp.
Dupa cele intind pe culme ma intorc in camera mea, si,obosit, ma intind in pat si adorm. Deodata, dupa cateva minute, imi suna telefonu.
- Alo, buna, ziua, domnul la telefon?
- Da. Cu cine am onoarea?
- Suntem de la facultate. Am sunat sa va instiintam de examenul ce va avea loc sambata aceasta. Va fi tip interviu.
- Ah, stiu acest lucru. Am o intrebare totusi: copie pentru proba la limba engleza o pot face la dumneavoastra? Ca am acolo dosarul.
- Da, desigur, nici o problema.
- Bine, atunci, va multumesc.
- Va asteptam la ora 10 dimineata, sala numarul 7. O zi buna!
- Va multumesc la fel.
"Pf... sa il anunt..." gandesc eu sunandu-mi colegul.
- Alo, ce faci mah?
- Petrecere prin porumb. Tu?
- Tocmai ce am primit telefon de la scoala. Sambata dimineata, ora 10, sala numarul 7. Avem un examen tip interviu.
- Ce? Dar e greu!
- Da de unde! E cum a fost la proba D.
- Ah... bine atunci... mai vorbim!
- Bafta!
Tulburat fiindu-mi somnu, ma duc sa adun corcoduse, gandindu-ma la o bautura puternica ce adoarme simturile. Dupa o ora jumatate de adunat corcoduse, ma pomenenesc cu un telefon.
- Alo, bah ce faci?
- Alo, ce sa fac? Adunam corcoduse. Tu?
- Bah, asculta-ma putin. Se pare ca s-a terminat treaba, pentru ca l-am auzit pe fratimiu vorbind ca e putin de lucru si cel mai probabil va lua lucratori de aici din sat.
- Pf... bine ca mi-ai spus.
- Oricum, vino maine dimineata si tu sa vezi care e situatia. Poate ne ia pana la urma.
- Dar tu unde esti?
- Inca nu am plecat...
- La ora asta inca nu?? Cum asa?
- Plec inapoi cu masina inginerului. O astept acuma la ponton.
- Ah, urat... Bine mah... Hai ca te las. Mai vorbim maine dimineata daca e.
- Ok, bafta.
- Bafta.
Dupa ce inchid telefonu, zic:
-Shit happens...
Ma duc spre proprietarul casei unde stau si discut cu el, apoi acesta suna pe seful lui.
-Alo, seara buna, sefule! Ce faceti?... Aham, mai stiti cand am vorbit pentru baiatul meu? A fost ocupat cu scoala, si de asta nu a putut veni... Aham.... Bine, deci il pot lua maine... Bine, atunci, saru-mana, la revedere!
- Ai auzit. Maine dimineata la munca! spune catre mine.
- Da. Plecam cu acelas transport?
- Da.
- Bine atunci...
Ma indrept spre camera mea, intinzandu-ma pentru moment, iar apoi parca amintindu-mi ceva, ma ridic si plec.

OOC: Part 2: Too tired. Plan C!
BIC:

-Pf... nu prea am dormit noatea asta...
Remarc eu ridicandu-ma de pe canapea, trezindu-ma telefonul de 4:45 dimineata, in timp ce vad usa deschisa, iar aerul rece de afara conferindu-mi un pic de relaxare in fata caldurii ce fusese.
Ma mut in alt pat, si incerc sa adorm, dar nu reusesc decat sa fiu intr-o stare la limita intre somn si trezire. Astfel, dupa mai bine de 20 de minute, hotarasc ca nu am de ales si ma ridic. Ma ocup de animale, iar apoi il vizitez pe proprietar, acesta punand hainele noastre in aceeasi punga. Plecand amandoi, observ cu putina dezamagire cum vechii mei colegi de munca se urcau in masina si plecau spre ferma, in timp ce eu urmam sa ajung pe un santier in constructie. Odata ce ajung in statie, astept rabdator, schimband doar cateva cuvinte cu proprietarul in legatura cu vremea si timpul. Dupa cateva minute, apare microbuzul, iar toata lumea se inbarca in el. Dupa 15 minute,se ajunge la santier. Dupa ce pun cateva intrebari,aflu ca aici urma sa fie o hala de fructe si legume. Proprietarul imi arata ca voi lucra cu fier, asa ca imi pun o pereche de manusi si incep sa car fier dintr-un loc in altul, astept sa fie taiat, apoi sa il mut iara in alt loc. La un moment dat, ajung eu sa tin fierul, iar toate scanteiele de la flex sar pe mine, provocandu-mi usturimi si arsuri de scurta durata. Astfel tine lucrul pana la pauza de masa, unde aflu cu indignare ca e doar de o jumatate de ora si nu de o ora ca la vechiul job. Dupa ce mananc, incerc sa ma intind jos sa adorm din cauza oboselii, dar nu reusesc. Odata pauza de masa scursa, nu am de ales decat sa intru inapoi la treaba, numai ca de data asta lucrez impreuna cu inginerul. Dupa o ora intreaga de masuratori, acesta ma trimite sa ajut la formatarea cimentului. Dupa ce soseste si ciment de la o alta firma, inginerul ma pune sa selectez niste probe, apoi sa le incarc in masina maistrului. Acesta ii face semn inginerului ca ma ia ca ajutor pentru livrarea lor, si astfel plec impreuna cu el. Pe durata drumului, acesta depaneaza amintiri, in timp ce eu il ascult, neavand nimic altceva mai bun a face. Odata livrate, curat galetile de ciment apoi ma intorc inapoi pentru ultima ora de munca. Planul inginerului intinzandu-se pe mai mult decat limita programului, proprietarul locului unde stau discuta cu el, permitand oamenilor sa plece care vrea, sa ramana care vrea, insa microbuzul nu avea sa plece. Cu norocul unui coleg de munca de acolo, plecam spre casa, lasandu-ne la o distanta de 2 kilometrii fata de locul de imbarcare spre casa. In microbuzul spre casa, datorita oboselii, ma detasez de tot ce e injur si reating starea de azi-dimineata, reusind sa pacalesc scurgerea timpului pentru mine, 20 de minute trecand ca doar 4 minute. Ajuns acasa, pregatesc cina, iar apoi ma intind in pat pentru moment, asteptand oaspetii ce se anuntasera si venisera ieri, apoi plecasera si se intoarsera acuma inapoi.
- Azi a fost o zi norocoasa, dar de maine nu ma mai pot baza pe acelasi lucru... Nu am de ales decat sa recurg la planul C, sau o sa fiu mult prea obosit incurand.
Gandesc eu cu voce tare, sperand ca planul C sa dea roade mai bune ca celelalte de pana acuma.

OOC: Cam lung materialu de data asta... asta se intampla cand nu ai timp... Part 3: Hopeless

BIC: Trezirea de dimineata fu din nou data de un telefon ce avea sa ajunga pe geam afara, dar nu se putea intampla asta... Aveam nevoie de aceea bucata de metal pentru a putea tine legatura cu ceilalti. Ducandu-ma spre bucatarie, pregatesc impreuna cu proprietarul micul dejun, apoi ma ocup de pasarile din ograda lui. Ajungand in statie, ne intalnim cu fratele proprietarului, pe care am considerat sa il ignor. Nu imi pasa ce avea acel tip sa faca, pentru ca nu ma lega nimic de el. Discutand cu proprietarul, ma gandeam la cum sa rezolv mai repede trecerea timpului, pentru ca o zi de munca mi se parea lunga ca o saptamana. Lasandu-ne autovehiculul insa la 300 de metrii de punctul de intalnire, sunt surprins de o despartire brusca de proprietar, acesta spunand sa o iau inainte, iara eu sa ma duc mai departe. Neintelegand ce urmareste, plec spre punctul de intalnire, unde ma intalnesc cu un coleg de munca si stau la povesti cu el. Intr-un tarziu apare si proprietarul, insa parand diferit fata de cum ma lasase. Nepasandu-mi de asta ma ndrept spre autocar, plecand spre dealul unde era santierul, unde avea sa ma astepte o zi mai lejera de munca. Deja ma imprietenisem cu acei oameni, si impreuna lucram cot la cot pentru acea hala de fructe ce are sa fie gata in cateva saptamani. Ziua decurge normal, obosindu-ma rapid, iar jeturile de scantei de la flex nu fac altceva decat sa imi ciuruie pantalonii si sa imi arda putin mana si fata. In pauza de masa, ghinionul lovi. Scapand furculita din mana din cauza tremuratului, imi folosesc reflexele, dar nu fac altceva decat sa imi infig furculita in mana, cauzandu-mi o taietura foarte foarte puternica, la care nu am avut de ales decat sa o bandajez. Proprietarul se sperie putin la inceput, si imi acorda o scurta ingrijire, dar apoi uita de mine odata ce lucrul incepu iar noi ne separasem, el fiind ocupat sa modeleze fierul, iara eu sa fac masuratorile impreuna cu inginerii de pe santier asupra stalpilor de betoni. Astfel, ziua incepu sa accelereze putin, iar spre sfarsitul programului terminam mai repede cu 10 minute din cauza izbucnirii violente a ploii. Pe drum insa sunt contactat de o firma de constructii ce imi cerea sa ma prezint pentru un interviu la ei. Fericit ca planul meu C reusise, drumul mi se paruse de 1000 de ori mai scurt, ajungand acasa in parerea mea mai repede. Explicandu-i situatia sotiei proprietarului, avea sa ma astepte o noua lovitura:
-Unde tocmai? Si ce sa faci acolo? Sa aibe grija sora-mea de tine?
-Inteleg... Atunci renunt, raspund eu rece.
- Stai ca nu stii de ce si sari repede cu raspunsul. In carat materiale de constructii, sa iti spele rufele sora-mea, sa aibe grija de tine...
-Dar cine a venit oare cu ideea asta?
- Atunci nu am gandit-o. Lasa ca e mai bine sa stai aici, alaturi de sotul meu.
- Si cu astea ce fac? ii indic eu ranile de pe maini si picioare datorate scanteielor, arsurilor solare si taieturilor.
- Si eu  ce ar  trebui sa iti fac?
Nervos, dau sa plec, intelegand ca ea urmareste numai banul si supravegherea mea continua, dar nu ma asteapta decat cuvinte de ocara pe care le aud in spatele meu. Ma inchid in camera, dar proprietara vine dupa mine.
- Deschide usa! In casa mea nu admit usi inchise! Vrei sa sparg geamul? Deschide usa!
- Dar nu poti sa ma lasi in pace? Mereu imi faci asta!
- N-ai auzit sa deschizi usa? Deschide-o sau sparg geamul! Ai sa vezi tu!
- Nu iti ajunge banii pe care i-ai primit de la mine cat timp am fost la porumb?
- Banii aia, uh? Ma intrebi de bani? Lasa ca ai sa vezi tu!
Nervos, ma intind in pat, si o lacrima se revarsa cu intrebarea:
- Unde e familia mea?...
Atipesc sub aceasta stare.
_______________________________________________________________________________________________
OOC: Part 3: Why? And hope!
Era casa mea, si parca nu era. Era zi si frig si a nins, si parca nu era frig.
- Acesta nu e real, e vis!
Galagie la poarta? In viteza ma indrept spre ea. Pe drum privesc spre casa vecinilor, si ii vad indreptandu-se spre poarta, impreuna cu o bruneta, fiica lor mai mare. Ma intreb eu ajungand la poarta in acelas timp, simtind cum inima imi bate mai tare, de ce e galagia asta. Deodata vad cum toti se uita la mine ca la un dusman, iar la un gest al brunetei, toti ma ataca exceptand ea. Respingandu-i pe toti, ma indrept spre ea, apoi o intreb:
- Ce inseamna asta? De ce ma ataci? Nu stii cat tin la tine?
- Nu stii nimic.
Dand sa ma atace, contracarez astfel incat sa nu o lovesc. Deodata cade o bucata de gheata de pe fata ei.
- Esti de gheata?
Intelegand ca e ceva in neregula cu ea, ma indepartez putin. Ea incearca sa ma atace din nou, iar eu de data asta contracarez, distrugand-o. Deodata sunt surprins de un atac al uneia dintre aceste marionete. Intins jos, si incercand sa tin deoparte aceea marioneta, privesc spre mormanul de gheata ce parea sa fie al iubitei mele, datorita ca asa o simteam in acel moment. Deodata simt cum ochii mei devin rosii, iar eu poruncesc acelei gramezi:
- Revinoti inapoi!
Brusc, pe aceea gramada apare sange, intestine, organe, si parea a se construi un corp inapoi, exact cum fusese distrus. Spre surprinderea mea, si gheata se reconstruia deasupra corpului, astfel situatia revenind inapoi de unde plecasem, ochii mei rosii disparand.
- Te rog... nu stii nimic! Spune ea pe un ton ce parea foarte trist si in acelas timp incercand sa ma avertizeze.
Marionetele ma ataca din nou, de data asta utilizand niste boomeranguri avand la capete niste lame ascutite. Ma apar de acestea, prinzandu-le si aruncadu-le spre marionete, pierind una cate  una. Insa o marioneta reuseste sa imi taie spatele pe orizontala cu un astfel de boomerang, iar ochii rosii ai mei reapar. Prind acel boomerang si aruncandu-l, acesta are o traiectorie lineara, nespecifica unui boomerang. Aceasta loveste ultima marioneta, eliminand-o. Intorcandu-ma spre aceea persoana, dau sa vorbesc, dar simt ceva si se aude ceva ce parea neomenesc. Deodata totul se destrama, aparand imaginea unei camere intunecoase.
Imediat dupa aceea, ma pomenesc inconjurat de un spatiu alb. In spatele meu era prezent un monument. Aud voci in spatele acestuia, si privind, vad ceva ce ma surpinde si ma dau inapoi.
- Ce cauta ele aici?
Erau tintele mele.Incercand sa ma ascund in spatele monumentului ma lovesc in spate in spate de una dintre ele.
Era tinta nr 2. Ne uitam unul la celalalt, apoi fiecare se da in laturi, intorcandu-se spre partea pe care am venit.
- Vii odata, nr 2?
- Da, vin acuma!
Aruncandu-mi o privire rautacioasa, ea pleaca, eu ramanand in urma, putin prea nervos, intinzandu-mi mana in lateral, cu pumnul stans, si distrugand acel monument. Deodata, iarasi aceea senzatie si sunet necunoscut, si iarasi imaginea acelei camere.
Imediat ce disparu aceea camera, aparu o caverna in fata mea, iar langa mine era proprietarul.
- Hai sa ne grabim!
- Da! Nu trebuie sa ne prinda!
Nici nu realizam unde eram, stiam doar ca trebuie sa ne caram de acolo cat mai repede cu putinta. Deodata dam de niste sine de tren si un mic vagonet.
- Hai sa mergem!
La propunerea lui, ma urc in el, si incepem sa ne deplasam, accelerand din ce in ce mai repede. Deodata vad un barbat intr-un costum ciudat, iar eu imediat urlu:
- E o capcana! Ai grija!
Ca si cum ar exploda, caverna deodata se modifica, eu tinandu-ma de o barna, iar de mana mea tinandu-se proprietarul, iar in continuare inca 2 persoane.
- Rezista!
Urlu eu aflat la capatul puterilor. Deodata din nou acelas zgomot si senzatie, si ajung in aceea camera intunecoasa.
- Pf... asta-i camera mea!
Remarc eu cu stupoare, neintelegand de ce nu o recunoscusem. Deodata se aude iara acel zgomot si senzatia se resimte din nou. Era burta mea, vrand sa ceara intalnire cu baia. Putin iritat, ma indrept spre baie, apoi ma duc inapoi spre camera, incercand sa mai dorm. Nereusind, fac un dus rapid, apoi ma imbrac. Aveam alta destinatie astazi. Aveam sa plec intr-un oars indepartat. Luand niste bani cu mine, plec dupa 5 minute dupa proprietar, indreptandu-ma spre autogara. Aveam deja loc rezervat. Indata ce imi iau biletul, ma urc, si astept plecarea autocarului. Langa mine se aseaza o blonda superba, ca sa nu mai pomenesc de o bruneta ce se aseaza in fata mea."Mai lipseste o roscata in spate si am de unde alege." Din pacate insa, ma pomenesc cu un mustacios cam de 40-45 de ani, alaturi de sotia lui. "Cateodata visele sunt doar vise."
Plictisit, chiar si dupa ce pleaca autocarul, incep sa ma gandesc. Ce insemna acel prim vis? Iara de ce o consideram pe bruneta aceea, din visul meu, fiica vecinilor mei, ca fiind iubita mea? Era deja casatorita.... "Stai putin... Aia nu era fiica lor!" Remarc eu surprins. "De atatea ori am vazut-o! Stiu prea bine cum arata! Cum de am confundat-o cu alta bruneta! Cine era ea?" Deodata imi amintesc visele mele vechi, impreuna cu o casa in stil palat... Fete familiare si in acelas timp carora nu le stiam numele. Si cineva cu care imparteam patul, o fata care statea langa mine razand, caruia eu ii daruisem atatea.... "O fi fost tot ea?" Incerc sa ii refac chipul in mintea mea, dar nu reusesc. Trist, caut prin visul meu alte ramasite. Deodata imi reamintesc de ochii rosii si de ceea ce facusem. "O mai buna intrebare ar fi asta: Ce monstru sunt eu?... De unde atata putere?... Stiu ca nu pot muri, dar cum de nu simt aceste puteri in mine?... Cred ca stiu unde sa caut." Inchizandu-mi ochii, ma concentrez, cautand prin cotloanele mintii mele. Deodata ajung in fata unui perete. "Ceva aici nu e bine." Atingand peretele, brusc se materializeaza o usa. Simtind ceva nemaintalnit de mine acolo, dupa aceea usa, incerc sa o deschid. Deodata, brusc, ma pomenesc intr-o infinitate de intuneric. Razand, ripostez:
- Asta ar trebui sa ma sperie? Eu traiesc in intuneric!
Concentrandu-ma asupra camerei, pot sa vad prin acel intuneric cu niste ochi diferiti. Nu era vedere, ci perceptie senzoriala. Simteam niste lanturi,precum si ceva legat cu ele. Ceva cu aripi, cu coada si cu gura de soparla. Ceva cu dinti, gheare, colti puternici... si niste ochii rosii... Se zbateau sa evadeze, iar deodata se opri din zbatut. Ma simti pe mine. Deodata sunt deranjat de blonda, care era complet straina si trasem concluzia ca aceasta era primul ei drum spre acest oras.
- Ma scuzi, imi poti spune cam cand ajung la cetate?
- Peste o ora si 50 de minute in mod normal. Depinde si de sofer daca e mai rapid sau mai lent.
- Ah, inteleg.
Si astfel, urma o discutie lunga de aproape o ora, care acoperi restul traseului. Ajungand la cetate, blonda se cobora, nu inainte de a spune ceva:
- Mersi pentru tot! Succes mai departe! Si scuze daca te-am stresat!
- Nu e nimica!
Coborand la spitalul din cetate, unde avea sa viziteze pe cineva foarte cunoscut ei, sau cel putin asa credeam eu, langa mine se aseza bruneta care se culca. Lasand-o in pace, ajungem in oras, unde fuse trezita de sotul ei. Aceasta se uita nedumerita si enervata la el, neintelegand parca unde se afla si de ce fusese trezita. Zambind, parasesc autocarul, si o iau la pas prin oras. Plimbandu-ma prin el, trecand printr-un circ si printr-un mall, imi amintesc de ce am venit. Consultand ceasul, ma grabesc spre scoala. Fiindca eram cam departe, iar drumurile cunoscute erau prea departe, solicit ajutorul oamneilor, ce cautau studenti sa ii cazeze. Acestia nu reusesc decat sa ma incurce trimitandu-ma spre cel de-al doilea corp al scolii, si nu spre primul, ajungand astfel in criza de timp. Neavand de ales, apelez la un taxi, ce ma fura in mod evident de niste bani, acesta oprind aparatul de taxat. Ignor aceasta situatie, fiind constient ca acest lucru se intampla din lipsa mea de atentie. Astfel ajung cu 10 minute inaintea inceperii probei. Urcand in sala de examen, ma intalnesc cu Chaos si cu tatal acestuia. De la acestia aflu ca eram destule persoane, iar concurenta avea sa fie acerba. Discutand optiunile noastre, ne intalnim cu decanul scolii, acesta invitandu-ne in sala de examen.
- Si ce ai mai facut acolo la plantatie?
- Mai e doar o saptamana jumate de lucru. Cu banii de acolo o sa imi iau o tableta, iar de restu haine.
- Si ce faci cu mingea de baschet?
- Bine zis. Imi iau si una de aia. Dar cum ramane cu proiectul nostru?
- Care proiect?
- Proiectul Manga!
- Ah... Da... imi amintesc eu trist. Stii, il facem pe perioada facultatii, e mai simplu asa. Oricum primul an o sa fie usor din cate stiu.
- Adevarat. Dar sa cautam sa fim in acelasi camin.
- Da.
- Ca sa nu mai zic de restul. Ce fac ceilalti?
Tacand din gura, doar zic in gand: "S-au intamplat destule...".
Deodata intra profesorii de examen.
- Va rugam sa ne instoti. Lasati aici toate obiectele ce le aveti la voi exceptand pixurile si legitimatiile si veniti dupa noi.
Ascultand ordinele, ii urmam. Examenu fu destul de riguros, in urma acestuia fiind eliminate 10 persoane, ca sa nu mai pomenim de chiulangii. Dupa 2 ore, ies de acolo, usurat, avand pe legitimatia mea nota 10. Reusisem cu brio. Intalnindu-ma cu tatal lui Chaos, discut cu el, asteptandu-l si pe acesta sa iasa din sala. Iesind la final, ne arata zambind dovada promovarii, urmand sa asteptam rezultatele.
- Stiu ca ai depus la mai multe... Ce ai sa alegi? il intreb eu.
- Pai, nu stiu... Nu m-am decis inca. Ori arhitectura, ori acest profil.
- Pai hotaraste-te. Ai timp pana la inceputul saptamanii urmatoare.
Si astfel discutita continua, cu argumente pro si contra, avand ca rezultat decizia acestuia de a-si da raspunsul abia atunci. Despartindu-ma de ei, ma indrept spre casa surorii proprietarei, ce dorea sa ma adresez cu matusa si unchi.
- Si, cum te-ai descurcat? intreba matusa.
- Pai, am luat nota maxima, dar rezultate se afiseaza peste 2 ore.
- Bine atunci mama, hai sa mananci putin, sa te odihnesti si dupa sa vezi rezultatele.
Ascultand sfaturile ei, ma duc inapoi la scoala dupa 2 ore, unde era publicata doar lista celor ce trecusera examenul. Deodata se aude in spatele meu vocea decanului:
-Ah, ai venit pentru rezulate, nu? Stai sa le fac o copie si dupa o sa le publicam.
Imediat dupa aceea, consultand lista, un zambet larg se ivi pe fata mea. "No paying!" Zambetul meu devenise unul malefic. Ajungand inapoi la aceea matusa, aceasta, de bucurie, imi ofera bani, nu ma lasa sa fac nici o treaba in ciuda insistentelor mele si ma trimite spre plaja.
- Bine, bine...
Insa eu aveam alte planuri. Iesind pe poarta, fac 180 de grade fata de plaja si ma indrept. Desi din pacate nu aveam cum sa rezolv aceste treburi de data asta, data viitoare imi promisesem ca aveam sa o fac, sperand sa nu mai intervina o a terta persoana. Si astfel urma o lunga plimbare, ce avea sa imi aduca niste bataturi in talpa.
-Bine... deci in spatele acestor blocuri trebuie sa fie... Dar unde e strada aia?!
Spun eu enervandu-ma, luand fiecare strada la rand de la un capat la altul. Cu nervii crescandu-mi, deodata ma opresc, fac 2 pasi inapoi, intorgandu-mi capul la 90 de grade si examinand o curte. Acolo era asa de tipator pentru mine, incat mai ramanea sa imi dea una in cap ca sa ma faca sa inteleg ca aia e casa. Indiciile erau covarsitoare.
- Mda... Numai daca as fi idiot nu as recunoaste-o... Tinta 3, confirmata.
Plecand de acolo, incerc sa imi amintesc urmatoarea pozitie, dar timpul tinde sa stearga lucrurile ce le-ai vazut o singura data. Astfel ajung sa ratacesc prin acel cartier, inconjurat de rommi, cu caini ce pareau hamesiti de foame.
- Unde e... unde poate fi aceea alee afurisita?
Fac eu dupa o ora de cautari de la confirmarea celei de a 3 tinte. Enervat, cer ajutor bunicilor ce stateau prin parcuri si pe banci, dar nu reusesc decat sa ma enervez si mai tare, nereusind sa gasest urmatoarea pozitie. Nervos, aud telefonul cum suna, chemandu-ma inapoi la casa acelei matusi. Iritat de esec, ma gandesc un pic, apoi decid ca nu are rost sa mai caut de data asta.
-Oricum ar fi, la cum am periat-o, trebuie sa fii trecut macar o data pe langa blocul ei. Tinta 2... vedem peste 2 luni.
Plecand, ma intorc la matusimea, unde iau cina, si stau la discutii lungi ce imi provoaca somn. Urcand in camera rezervata mie, doar punand capul pe perna ma cuprinde un somn de plumb, din care nu avea nimeni cum sa ma trezeasca.
______________________________________________________________________________________________

OOC: Part 4: Back home and the long wait (Va fi publicata azi, dar mai tarziu... Munca T_T)

OOC: Revelations...
BIC:

- E destul de nebun...
- Ba nu, are doar tupeu in el...
Astfel vorbeau 2 persoane, in mijlocul Saharei, despre un tip cu barba si mustata, ce mergea la 3 metrii deasupra pamantului, pe niste schele fragede, de pe care puteai cadea in fiecare clipa. Praful se isca iar, incercand sa imi blocheze caile respiratorii, dar era deja obisnuit cu asta. Mergea natural, de parca s-ar fi nascut pentru asta, in ciuda soarelui ucigator, sau a prafului ce ii intra in ochi.
Sangera... Era oare chiar sange? Erau oare ranile lui? Dar parca nu le simtea... Parca nu ar fi fost ale lui, si parca nu ar fi fost el... O oaza de relaxare se intrevedea... Un fluier se auzi in aer, anuntand oprirea. Toata lumea se indreapta spre singurul petic de racoare si umbra din aceea lume.
- Mosule, nu uita maine sa aduci ceva de cinste! La multi ani!
Spune un tanar batranului ce statea langa baiat.
Razand, acesta ii raspunde:
- Un kil de visinata e bine?
- Sa fie 2!
Raspunde tanarul zambind.
Batranul apoi se adresa baiatului de langa el:
- N-ai sa te barbieresti? Nu mananci?
- Nu am pofta de mancare... O sa ma barbieresc diseara...
- Bine atunci.
Deodata, un claxon informa de sosirea sefului acolo. Venise doar sa ne informeze ca banii nu au fost virati, iar noi aveam sa ne luam salariile mai tarziu. Ca si prin telepatie, reactionam:
- Care vrea pepene sa se duca acolo jos, mai e o felie...
Tanarul ce mai inainte il felicitase pe batran pleca dupa aceea felie. Pe drum inapoi, in fata tuturor savura o bucatica de pepene, intreband:
- Mai vrea careva?
- Da, da-mi si mie o bucatica, raspunde seful. Luand o bucatica, apoi gustand-o... o scuipa, uitandu-se disperat dupa o sticla de apa. Golind sticla, intreba:
- Asta e gluma?
Toti razand pe sub nas, raspundem:
- E un soi mai special, iute ca ciusca.
- Sa faceti asta, las-o ca v-o coc eu, raspunde in spirit de gluma seful, plecand apoi mai tarziu. Era o zi obisnuita de munca pentru acei oameni, doar ca saptamana aceasta era mai grea decat in mod obisnuit. Trebuiau in 4 zile sa termine de turnat fundatia, apoi sa puna un strat de 15 centimetrii de pietris, apoi sa toarne placa deasupra, iar asta in 4 zile. Desi se fortasera la maxim pentru a rezolva totul cat mai rapid, era un impediment urias: lipsa de sincronizare. Din aceasta cauza, aceea grupa de oameni nu avura de ales decat sa leneveasca 2 ore, pana sosi betonul. O astfel de pierdere de timp era suparatoare, astfel obligandu-i ca pe viitor sa urmeze a sta peste program, lucrul ce il nemultumi pe baiat. O astfel de desincronizare era cat se poate de deranjanta, acesta fiind mereu sincronizat, mereu calculat. Sosise ora 6. In acel moment, cel mai puternic gand al baiatului fusese nervii provocati de faptul ca la ora 8 urma sa ajunga acasa. Exact asta se si urma sa se intample, insa in urma despartirii de grupa de munca, el si batranul se indrepta spre un bar micut din zona. Era cel putin o mica placere dupa program, sa stai sa lenevesti savurand un pahar de vin, privind la televizor. Era mica oaza de relaxare a acestor oameni, inainte de a intra pe ultimul camp de lupta al zilei: acasa. Sosind acasa, mai mult morti decat vii, acestia hranesc animalele, se satura si ei, apoi, dupa o mica bauta, se despatira, fiecare plecand in camera lui.
Baiatul, cum ajunge in camera lui, se duce direct la oglinda, se admira putin, apoi fugi la baie. Isi aminti de ceea ce ii zise batranului, anume sa se barbiereasca. Dupa ce se barbieri, se intoarse inapoi in camera lui, din nou in fata oglinzii. Pe pat era un cearsaf murdar, dar nu de rugina sau murdarie, ci de voma de bebelus, iar pe biroul lui erau 3 dosare. Mai intai, schimba cearsaful, obosit din cauza muncii, apoi se aseza pe scaunul de la birou. Sub toate cele zgarieturi, doar privirea ii mai trada identitatea, veche de atata timp.
Eram eu.
Incet, iau dosarul pe care scria mare cifra 3, si luand pixul, scriu mare pe el, zicand in acelas timp:
- Acesta e ca si rezolvat, doar o jumatate de ora in oras imi mai trb ca sa termin cu asta...
Un zambet melancolic se desdindea pe fata mea, in timp ce in spatele meu, intins in pat, statea, cu ochii inchisi si spunand usor, articulat, fara nicio emotie:
- Acesta ar putea fi cel mai simplu dosar din lume.
- Probabil, ii raspund eu ganditor.
Apoi luand dosarul cu cifra numarul 1, aruncandu-l pe cel cu cifra numarul 3 intr-un sertar etichetat cu o hartie "Rezolvate" gandesc in continuare cu voce tare:
- Acesta ma trimite cam departe, abia la anul il voi putea rezolva...
- Dar chiar si daca iti ia un an sa ajungi acolo, e vorba ca stii unde sa ajungi.
- Mda...
Il iau pe acesta si il bag in celalalt sertar, etichetat "In curs de rezolvare". Urma apoi dosarul numarul 2, la care ma oprisem brusc. Nici un sunet, nimic nu se auzi.
- Acesta este cel mai greu. Informatiile fizice sunt aproape nule, si iti va lua pe putin 3 zile sa il rezolvi. In plus...
Facu o pauza, deschizand ochii larg, de o culoare rosiatica, tintuiti spre mine, cu parul acoperindu-mi ochii:
- ... aici ai facut ceva neasteptat.
Dupa o pauza de cinci minute, acesta incepu cu un potop de cuvinte:
- Tu... tu ti-ai pierdut 6 duminici in padure antrenandu-te, ai avut mai bine de 10 nopti albe, ba chiar ai si incercat sa te si sinucizi si totusi...
Facand o alta pauza, se ridica din pat, fiind fix in spatele meu:
- ... ai facut lucruri neasteptate. Ai revenit la viata mereu, ai devenit mai puternic, chiar si in urma acelei zile ai reusit sa iti indeplinesti planul, sacrificand aproape tot ce simboliza mai mult pentru tine... Si ca cireasa de pe tort, la acest dosar ai facut in urma cu aproape de o saptamana o exceptie... Tu, da, tu! Tu esti cu adevarat un monstru veritabil! Cine ar mai face asta, chiar daca ar banui rezultatu? Cine ar mai face exceptii, chiar daca tu stii adanc in tine ca nu se va schimba nimic, in astfel de dosare? Numai un adevarat monstru ar face asta! Tu, tu meriti sa conduci lumea catre destinul ei!
-Serios?... raspund eu plictisit. Nu stiu de ce am facut exceptia, dar am dedus ca e cea mai buna alegere.
- Vrei sa spui ca ai uitat toate acele rani? raspunse putin enervat.
- Tacere! raspund raspicat.
- De ce ai incredere in umanitate? Nu merita!
- Nici nu am. Omenirea e o specie slaba si jalnica, fiecare dintre ei.
- Atunci...
- ... dar cred in potentialul omenirii. Ea mi l-a aratat, raspund, indicand spre o poza de langa birou.
- Ea... raspunde putin ganditor. Atuncea...
-Au trecut 3 saptamani de cand muncesc, precum si o saptamana de cand am emis acest decret. Amandoua mai au doar o luna si 10 zile pana cand se vor... inchide.
- Atunci, sa vedem ce va face aceasta lume cu informatiile pe care le oferi.
Raspunde, disparand la fel cum a aparut.
-Mda... replic eu, intinzandu-ma in pat si adormind, asteptand finalul acestei saptamani infernale.