Întâlnire de gradul 0

Împreună cu trei domni care arătau de parcă au mers prea mult la sală, stăteam la o masă retrasă și povesteam niște chestii.

În jurul meu vedeam cafenele presărate pe străduțele pitorești, magazine luminoase, parcuri amenajate la fiecare colt de stradă, monumente și clădiri de o frumusețe care te lăsa fără grai. Ajunsa în drept cu barul, am stat putin să admir exteriorul: o atmosferă veche, renascentistă, fiind construit complet din cărămidă. Ușa era masivă și avea pe ea inscripții și figuri în basorelifefuri. Cuprind clanța cu mâna dreaptă, simțind gheața fierului.
Cum am intrat, m-a izbit un miros de tutun ce m-a făcut să tușesc zgomotos. Luminile erau difuze, decorul masculin și rustic, cu pereți din cărămidă și candelabre cu lumânări. Pe dreapta era un bar plin cu băuturi alcoolice de tot soiul lângă care erau așezate scaune înalte și metalice pe care stăteau indivizi. M-am așezat pe unul liber și i-am făcut ochi dulci barmanului, care mi-a amestecat, într-un pahar înalt, gin și suc de portocale.

Ușa barului s-a deschis, din nou. Ridic puțin capul ca să văd cine este. Nu este important să știu cine este persoana resepctivă, dar e un reflex. Dar mi-a atras atenția. Ce ar căuta o doamnă într-un bar ca ăsta ? 
-Fredo... nu îți lua ochii de pe ea... îi șoptesc unei ”matahale”

Barul era totodată și un club de noapte. A durat ceva timp ana ce ochii mei s-au obișnuit cu lumina stroboscopului care pulsa între alb și roșu. Mai în stânga mea era un spațiu deschis care era plin cu trupuri ce se roteau. Zona barului era prost aerisită și mă luptam cu un miros de transpirație amestecat cu parfum, fum de țigară și vomă. Clienții erau cu minim cinci ani mai în vârstă decât mine, iar eu eram singura îmbrăcată într-o rochie de catifea albastră, cu părul prins într-o coadă de cal.

-Cinci.
Fredo și-a întors privirea spre mine puțin speriat, apoi a spus:
-Șefu, doar nu ai de gând...
Îi trântesc o palmă peste față, și îi răspund calm
-Ți-am spus să nu-ți iei privirea de la ea.

Cain intra in acel bar. Nu vizita barurile decat cand Matt il tara in unul. Dar de data aceasta, se afla aici tocmai pentru a nu-l integra pe Matt in dilema in care intrase. Imediat ce ajunge la intrare, il observa: V se afla acolo insotit de compania lui normala. Pentru un moment ezita, vrand sa se intoarca, sa isi schimbe numele si sa fuga in lume cu Matt. Dar gasise in sfarsit ceva interesant.
Se apropie de masa "domnului" V.
-Vad ca i-ai luat si pe Hansel si Gretel - trebuie sa te simti cam singur daca iti platesti compania, spune Cain avand o expresie pe care i se putea citi urma de dezgust.

În acest timp, m-am ridicat, mi-am luat paharul cu gin și am plecat lent spre altă cameră, care părea mai liniștită. Cum intrai: o masă de biliard cu mingile împrăștiate și tacurile așezate vertical lângă ea. În stânga: alt bar cu alte scaune metalice. Pe scaune, 3 bărbați: barmanul, un tip trecut de vârsta a doua, cu ochelari și o vestă demodată, un altul, care purta o cămașă și ținea în mână un pahar de whisky și ultimul, un băiat înalt și slăbuț, care avea o bereta pe cap și stătea pe ultimul scaun, unul diferit de celelalte - era din lemn lăcuit.
M-am așezat la o masă, iar barmanul a venit lângă mine, având o privire autoritară:
- Câți ani aveți, domnișoară?
- 21, am mințit scurt, luând un aer bățos.
A dat aprobator din cap și s-a întors la bar. Am făcut contact vizual cu cel cu cămașă. Ochii săi de un albastru șters-grizonat mă priveau intens. M-am ridicat și am aranjat toate bilele pe masa de biliard.
- Vrei sa joci? m-a întrebat Cămășuță, punându-și încă 50 ml. de whisky în paharul de cristal.
- Nu. Joc… Joc singură.
Și-a dat ochii peste cap și a pus paharul pe bar.
- Jocul ăsta se joaca doar în doi.
Și-a luat tacul și mi-a spus cu un ton calm:
- Doamnele primele.
M-am așezat pe poziție și am lovit bila alba, spărgând cercul de bile colorate. O bilă plină a intrat în unul din buzunare. Cămășuță a încredințat din cap și m-a întrebat curios:
- Ce face o fată singură aici?
- Îmi aștept… Niște prietene, am răspuns cam nesigură.
M-am aplecat peste masa, chiar în fata lui, iar el m-a pișcat de o zonă mai puțin comodă. M-am întors nervoasă la el, având venele gâtului proeminente:
- Hei! Țineți mâinile acasă!
- Oh hai, nu spune ca nu-ți place.
M-a apucat de încheieturi și m-a ridicat cu ușurință pe masa de biliard. Îi puteam simți mirosul puternic de alcool și pielea aspră ce o avea pe palme.

Pablo se uită cu dezgust în îndepărare. Camera în care se afla fata era la aproximativ 10 metri de noi. 
-Șefu... zise acesta puțin nesigur
Încep să râd. Râdeam în hohote.
-Cain, ți-am spus că în copilărie obișnuiam să merg cu tata la vânătoare ?
Îmi scot pistolul, îl încarc și îndrept pistolul spre acea cameră în care se afla fata, apoi apăs pe trăgaci. Glonțul a mers 11 metri fără să atingă pe nimeni și fără să fie observat. În cele din urmă glonțul l-a nimerit în piept pe tipul ce încerca să o violeze pe acea fată.

-Ai scos-o din abuz sexual doar ca sa o abuzezi psihic.
Cain, prin cativa pasi largi si repezi, ajunge pana in acea incapere. In acesl timp, Camasuta s-a dat cativa pasi in spate, privindu-si rana. Atentatele de a inspira erau doau un gafait lent, sufocat. Un fir de sange i-a evadat cavitatea bucala inainte sa tasneasca alti cativa mililitri de lichid rosiatic, care au ajuns sa ii pateze camasa si sa ia forma unei mici baltoci in constructie pe podeaua prafuita. Intr-un sfarsit, cade pe spate, ramanand rezemat de perete.
Cain se ocupa prima data de cel impuscat, examinandu-l scurt.
-Nu i-a lovit inima. Si nici arterele. Coasta i-a deviat traiectoria. Plamanul stang este perforat.
Isi intoarce privirea spre barmanul care er ain dreptul intrarii.
-Chemati o ambulanta rapid, este inca in viata, isi ridica tonul Cain.
Se ridica si isi da jos paltonul negru, apropiandu-se incet de Lydia. Abia acum o recunoscuse. Pentru un moment, a inghetat, negasindu-si cuvintele. O ia usor de mana si ii pune paltonul peste umeri, tinandu-i drept "patura de soc" si intorcand-o de la acea priveliste.
-Nu trebuie sa vezi asta...

Am tresărit, auzind glonțul răsunându-mi fantomatic în minte. Ochii lui Cămășuță s-au înnegrit ca două hăuri. Puțin din sângele lui a ajuns și pe rochia mea. Și-a tras capul într-o parte , sângele scurgându-i-se din gură. Terorizată, corpul nu a mai putut reacționa. Nu puteam să țip, nu puteam să mă mișc...
M-am agățat atât de puternic de trupul lui Cain, încât și eu m-am mirat de forța mâinilor mele. Mi-am afundat capul sub brațul său, începând să suspin înăbușit.
- Cine a făcut asta...? M-am speriat așa tare... spun încet, cu o voce slăbită și înfricoșată.

Cain o imbratiseaza pe Lydia, acoperindu-i raza de vizualizare, odata cu acel peisaj plin de sange. Fiind cu fata catre V, il priveste dezgustat. In negura din privirea lui apare o stralucire de ura.
O ia pe Lydia in brate, fara s aii dea drumul nicio clipa si iesi din acea camera, din acel bar la aer, scapand de mirosul metalic de sange.
-Este in regula, Lydia. Nu se vor apropia de tine.

Încep să râd, apoi mă ridic de la masă și merg spre Cain. Lângă Cain era și acea ”domniță”
-Îmi pare rău că a trebuit să vedeți așa ceva tânără domnișoară. Dar știți, la nevoie... se ai aplică câte un glonț...

Cain inainteaza in fata Lydiei, silueta lui acoperind-o cu totul. Era la o distanta de cativa metri de V. Isi invoca Zanpakuto-ul in mana stanga, avand mana dreapta in palton, intr-un stil napoleon. Il priveste cu o anumita superioritate pe V, fara sa spuna nimic.