Baghra

Cutreierasem tot oraşul în cautarea unui "dealer" de AT-uri, dar nici urmă de el. Aveam o sumă bunicică de bani, aproape toate economiile mele plus banii oferiţi de ai mei când am sosit în Japonia. Parcul era destul de pustiu, chit că era după amiază şi era singurul loc care îmi rămăsese din oraş. Ultima mea speranţă.

Amelia se afla si ea prin parc, plimbandu-se. Se uita prin jur, erau asa putini oameni zilele astea.. Unde disparuse toata lumea? Puteai vedea cativa copii care alergau inaintea parintilor, sau cativa tineri pe ici-colo, plimbandu-se si, nimic mai mult. Vantul adia putin, iar soarele, stralucea bland, nu era foarte cald. Tocmai ce isi cumparase o carte nou, si abia astepta sa o citeasca undeva, si parcul, linistit din aceste zile era perfect. Abia astepta sa se bucure de cele 600 de pagini ale raiului, caci asteptase de mult sa si-o cumpere cu toate ca, daca ar fi dupa ea, si-ar da toti banii pe fiecare carte pe care si-ar fi dorito la acel moment, dar, inca mai avea nevoie de el. Ce trist!

Încep să iuţesc pasul. Mi-aş fi dorit să găsesc până deseară o pereche de AT-uri , astfel aş fi început să mă obijnuiesc cu ele. Privind în stânga şi în dreapta nu am mai fost atentă în faţă. Am auzit o bufnitură, cineva care spune "au" şi primul lucru care mi-a sărit în faţă a fost primul volum din Fifty Shades. Oh wow...ce alegere. Întorc privirea şi observ o fată mai mică de statură decât mine - poate şi de asta nu am văzut-o - care încerca să se ridice. O ajut să se puie pe picioare şi apoi iau volumul de pe jos. Îl scutur de praf şi o privesc cu o mină serioasă. Îţi dau un spoiler. O privesc intens. Aici totul e basm. Mina serioasă dispare şi schiţez un zâmbet. Te sfătuiesc să nu visezi la aşa ceva cu viitorul iubit. Spunând asta îi fac cu ochiul.

Ridic dintr-o spranceana.
-Stii, mai degraba imi imaginez ca voi ajunge pana la adanci batraneti cu o adunatura de pisici, fiecare cu un nume dintr-o carte. Spuse fata cu o expresie care punea in evidenta faptul ca era ironica. Se straduia si ea sa spuna o gluma.
Mama, mama ce inalta e!! Si ce scunda sunt.. Ce!! Isi spuse fata in gand analizand-o pe fata. Ii placea parul ei roscat. Awww.

O privesc puţin confuză. Eşti o fată drăguţă şi din câte ştiu băieţilor le plac fetele mai micuţe, deci ai mari şanse să mori cu cineva alături, care este om, nu pisică. O bat prieteneşte pe spate şi încep să mă uit din nou în stânga şi în dreapta. Numele meu este Gloria şi...nu ştii cumva dacă pe aici prin zonă se află un magazin de AT-uri?

-Hei, sunt destul de inalta pentru varsta mea, am vazut fete muult mai scunde decat mine. Im cam pare rau de ele. Spuse fata luandu-si cartea. Pai, magazinul de AT-uri isi schimba mereu locatia daca nu ma insel. Dar, s-ar putea sa fi vazut unul pe aici ceva mai incolo. Pe ale mele mi le-am luat cand era un magazin pe undeva.. pe calea ferata nu dupa mult ce am ajuns in Tokyo. Vrei sa te ajut sa-l gasesti? Spuse fata privind-o pe roscata. Apropo. Eu sunt Amelia.

Mi-ar fi de mare ajutor. Încep să o iau către partea mai "întunecată" a parcului. Copacii deşi creau o atmosferă de film horror. Dacă aş fi un vânzător de AT-uri şi aş vrea să nu bat ochiului cred că acolo mi-aş instala magazinul. Am mers cu Amelia destul de departe de locul aglomerat al parcului. Liniştea era extraordinară şi relaxantă. Printre copacii deşi am observat o rulotă verde pe care scria "Baghra's Air Tracks" . Bingo. M-am apropiat de rulotă şi am văzut o femeie bătrână, dar cu un păr negru ca smoala. Avea un baston, capătul de sus era în formă de cioară, iar brăţările de aur de pe mâinile ei erau uimitoare. Bătrâna era cu ochii închişi, cred că dormea. Am dat să ciocănesc în teşgheaua suspendată.
- Nu e obosi să baţi. Ştiu ce vrei.
Am rămas puţin şocată. Bătrâna s-a ridicat de pe scăunelul ei şi a deschis ochii. Am rămas cu respiraţia tăiată. Ochii ei erau împăienjeniţi ţi de un alb fantomatic. E oarbă.
-Eşti nouă pe aici. Înseamnă că e prima dată când îţi iei nişte AT-uri...
Începuse să mă privească şi parcă privirea ei oarbă putea vedea prin mine. Mi-a îngheţat sângele în vene.
-Deci nu ştii ce road ai, dar după cum simt eu eşti o fire mai...
Se opri brusc şi ăşi întoarse privirea spre Amelia.
-Iar tu eşti un Wing Road..interesant..de mult nu am mai văzut unul.

O privesc pe batrana. Zambesc si ma apropi putin de dansa.
-Ce tot spune-ti acolo? Mai sunt si altii cu Roadul meu. Cum va descurcati in ciuda faptului ca sunteti oarba? Spuse tanara. Am venit sa-si ia o pereche de AT.
O briza de aer sufle pentru un moment, parul lung al celor doua tinere fiind ciufulit de acest si zburat intr-o parte. Amelia privea la batrana, si la ochii acesteia. Erau albi. Aproape cu totul albi, doar putin se disctingeau pupilele. Nu vedea nimic, dar probabil din aceasta cauza celelalte simturi devenisera mai ascutite. Nu era ceva usor. Linistea mormantala din acea locatie ii dadea posibilitatea sa aud chiar si cele mai mici sunete. Erau placute.

- Ai dreptate, dar pe la mine nu mai prea vin Storm Rideri să cumpere AT-uri..
Bătrâna o privi încă o clipă pe Amelia, îi zâmbi şi se întoarse către mine. Zâmbetul pierindu-i instant.
-Copilă, dacă nu ştii ce road ai nu te prea pot ajuta. Câţi bani ai la tine?
Tresar la spusele femeii şi încep să mă pipăi pe la buzunare. Într-un final scot portofelul şi mă uit la bani. Am cam destui pentru o pereche mai bunicică... Dintr-o mişcare bătrâna îmi înfăşcă portofelul şi începu să-l pipăie. Dădu din cap afirmativ mai mult pentru ea şi cu ajutorul bastonului a început să lovească uşor lucrurile din jurul ei. Ajunsă într-un colţ al rulotei începu să cotrobăie. Nu reuşeam să văd nimic, partea aceea a rulotei era destul de întunecată. Îmi cobor capul aproape de urechea Ameliei şi îi şoptesc: Ce crezi că caută?

-O.. preche de AT-uri, cred? Ei bine, cred ca ar trebui sa aflam cumva ce Road ai dupa asta. Ma intreb de unde a stiu ca sunt un Wing Road. Crezi ca putem avea incredere in ea? E cam, dubioasa doamna, desi cred ca presimt ca o sa ma pomenesc cu un baston peste fata in momentul urmator pentru ca cel mai probabil m-a auzit. Spuse tanara ganditoare. Haide sa mergem si noi.

N-aş risca.. Bătrâna părea că îşi făcea liniştită treburile ei.
- Puteţi să veniţi, nu am să vă mânănc.
La auzul acestor cuvinte, eu şi Amelia ne-am pomenit lângă bătrână în mai puţin de câteva secunde privind ce făcea. În jurul ei erau o groază de cutii pentru papuci de diferite culori. Bătrâna a luat o cutie neagră şi mi-a dat-o.
-Atâta pot să îţi dau pentru banii tăi.
Privind cutiia neagră m-am gândit că cine ştie ce AT-uri vechi mi-a dat..dar decât nimic. Am vrut să deschid cutia dar Baghra mi-a dat cu pastonul peste mâini.
- Deschideo când eşti la lumină, în întuneric nu au nicio valoare.
Ne-am privit pe amândouă şi a suspinat.
-Aşa am fost şi eu cândva, ce repede trece timpul.
A schiţat un zâmbet nostalgic pentru câteva secunde, dar faţa ei s-a schimosit dintr-o dată într-o mină furioasă.
-Ce mai aşteptaţi? Inivtaţie? Ieşiţi afară din magazinul meu.
A ridicat bastonul gata să ne cotonăgească pe amândouă. Am apucat-o pe Amelia de braţ şi nu am mai ieşit pe uşă, am sărit direct peste tejgheaua suspendată care dădea afară luând-o la fugă. După ce am ieşit din labirintul copacilor am deschis cutia neagră. Încă eram apărate de umbra răcoroasă a arborilor. AT-urile erau negre, nu păreau vechi totuşi.

-Huh, e foarte violenta pentru varsta ei.
Spune fata tragandu-si rasuflarea. Din nou, oamenii se imputinasera. Putini mai treceau acum prin jurul nostru, dar cei care o faceau, nu pareau sa ne dea prea multa importanta.
-Nu sunt rele. Imi place culoarea. Si ale mele sunt negre, doar ca au si ceva dungi albastre. O bat pe umar. Sigur chestiile astea sunt scumpe. Vrei sa le incerci?

Eram încă protejate de umbra copacilor. Priveam AT-urile cu o oarecare admiraţie. Dintr-o dată îmi adusesem aminte că trebuia să mă uit la ele la lumină. Mă ridic de pe bancă şi le aşez în lumina soarelui...dar nimic. Mă întorc la Amelia. Ia să le testăm. Mă încalţ cu ele şi apăs puţin pe roţi. Instant încep să mă mişc. Deci asta e acceleraţia.. Citisem mult pe internet despre AT-uri, în special cum se folosesc.

Te descurci? Presupun ca ar trebui sa fie putin aiurea pana te obisnuiesti cu ele, nu sunt precum rolele normale. Dar avand in vedere ca pe celel normale le-ai folosit, va fi doar o chestiune de timp pana sa poti sa mergi pe ele fara probleme. As fi vrut sa le am si eu cu mine in momentul asta. Ia zi, cum ti se par? Spuse fata, fraza dupa fraza cu o voce bland si suficient de clara cat sa fie inteleseasa, nu sa para o fata speriata ce vorbeste atat de rar si incurcat incat propiile cuvinte ar deveni insuportabile chiar si pentru ea. O pivea pe tanara cum se dadea pe AT-urile ei, asezata undeva pe iarba, la umbra copacilor. Soarele era cer luminandu-i chipiul si dand impresia ca ochii ei isi schimba culoarea la fiecare cateva minute.

Încep să prind şmecheria. Mă întorc către Amelia şi îi zâmbesc. Vreau să văd cât de tare pot merge cu ele, te deranjează? O privesc pe Amelia aşteptând acordul ei. Nu-mi dau seama ce a vrut să spună baba cu privire la strălucirea în lumină, chiar acum sunt asaltată de o groază de lumină şi tot negre sunt.

De ce m-ar deranja? Spun eu privind-o. Baga mare, sa-mi spui ce viteza poti atinge cu ele. Daca le-as fi avut pe ale mele te-as fi acompaniat cu cea mai mare palcere. Asa, poate cu alta ocazie facem un antrenament amandoua. Si ma intind pe iarba. Cartea o aveam inca cu mine, o pun langa pom si ma sprijin de el.

Îi zâmbesc şi îi dau drumul. Apăs pe rolă şi încep să mă mişc. Iau o poziţie care să mă ajute să prind vizteză. În câteva secunde văd cum parcul rămâne în urma mea şi foarte dubios simt miros de...ars? Panicată mă uit în jos, la roţi şi observ că pe rolele mele încep să apare nişte flăcări, iar roţile mele iau foc dar nu văd să ardă sau să se topească..ce miroase a ars e oarecum piatra de pavaj. Flame Road... Simt un obstacol şi apoi mă aflu pe fundul unui bazin..sau ceva în genul. Apa era mică aşa că scot repede capul şi trag o gură bună de aer. Se pare că mai mult am fost atentă la role, nu la drum. Privesc în urmă şi observ o linie neagră..ca de funingine. Aia am făcut-o eu? Ies din fântână şi mă întorc doar patinând până la Amelia..udă leoarcă.

Fata alearga la ea cat de repede poate. Ii ia putin sa o ajunga caci isi folosea doar picioarele. Cand ajunge acolo observa ceea ce tocmai se petrecuse. Se gandeste putin.
-Asta ai facut-o tu? Intreb eu curioasa. Probabil este de la Road-ul tau. Ma plimb dea lungul dungii. Ce tare!

Se pare că da...babeta aia avea dreptate. O iau pe Ameilia în braţe din cauza bucuriei. Acum sunt pregătită, trebuie doar să mă întâlnesc cu echipa şi totul e gata.

Zambesc.
-Ohhh? Deja echipa, huh? Nice for you. Ce o sa faceti cand va ve-ti intalni? Spun eu curioasa.