La Bănci

Am ajuns in parc cu o faţă de adormit gandidu'mă cum să-mi fac ceva prieteni ? hmmm greu de zis asa ca ma asej undeva pe o bancă şi mă uit cum creşte iarba

Amelia trecea intamplator pe acolo cu o punga de dulciuri in mana. Unde sa se duca acum? Iar se pierduse? Dar nu voia sa mearga inca acasa, asa ca, se gandeste sa caute parcul si sa se plimbe prin el. Era o vreme destul de buna, nu foarte cald si nu era chiar atat de multa aglomeratie. Multe rasete de copii totusi si batrani asezati pe banci, apoi erau cativa tineri ce treceau Erau asa draguti copilasii.

Iar eu zăceama colo, întins pe o bancă, privind cerul. Ar putea fi o iluzie... dar nu aceasta îmi era problema existențială. Ci faptul că mă gândeam la el... la băiat... acel băiat lovit de camion. Eram acolo, și nu l-am putut salva. Am îmbătrânit... mi-am pierdut din puteri și simțuri, nu mai sunt ce eram cândva. Îmi este dor și de ea, de mama mea... dar unde o fi, oare ? Unde a dispărut... ?
-Huh ? 
Îmi ridic capul văzând o figură cunoscută, așa că mă așez corespunzător pe bancă.

Nu pre cunosc bine locuri aşa că,mă gândesc să intreb pe cineva de unde pot face rost de ceva haşelă
Deodată văd pe cineva trecând........
-Heeeei tu de acolo heeeeei stai!

Ma intorc spre persoana care ma striga. Il privesc nedumerita.
-Da? Buna si tie.
Spun eu in timp ce mancam dintr-un batoc cu ciocolata. Razele usor palide ale soarelui se strecurau printre nori, parand ca ar face tot posibilul sa iasa la suprafata pentru a mangaia inca odata chipurile oamenilor si a le lumina, macar putin sufletele pline de tristete. Macar atat, in momentele negre ale vietii in care nimeni nu poate aduce nici macar un cuvant sau un gand bun, fiecare fiind prea ocupat pentru sine.

-Ostentativ.. șoptesc eu, privindu-i pe cei doi
Mă simt ca un tată protector... sau poate ca un om ce-și protejează comoara ? Sentimentele sunt greu de înțeles, mai ales în cazuri de acest fel. Mintea umană este extrem de complicată, precum o carte ce-și schimbă mereu paginile.
Îi privesc pe cei doi cu atenție, vrând să văd dacă acel băiat va face vreo mișcare greșită și va trebui să intervin. Încă nu pot să-l uit pe acel băiat, mi-a rămas fixat în minte. 
Vântul bătea încet, iar robea mea mai avea puțin și zbura de pe mine.

-Ă....nu ştiu cun să zic asta -Spun eu pe un accent timid- ştii de unde pot cumpăra ceva de mâncare? Bună şi scuze că am strigat aşa.
Mă uit cu un ochi şi mai văd apoi pe alt cineva pe banca.
"Ce naiba e cu omul ăla?"

-E ok. Ceva de mancare zici? Pai, prin parc nu prea gasesti cine stie ce, dar sunt tipi care vin cu rulotele si vand diferite chestii, precum, inghetata, sau, diferite prajituri, covrigi. Stuff. Daca nu ma insel, este un putin mai in colo, am trecut pe langa ea mai devreme cand ma plimbam pe aici, daca nu a inchis ar trebui sa dai de el. Il sfatuiesc eu, aratandu-i directia in care trebuie sa mearga, apoi ma intorc spre omul ce statea pe banca si ne privea. Ii zambesc si ii fac cu mana, caci il cunosteam inca de cand merseseram la suc.

Ridic mâna fără să o flutur, lăsând-o așa preț de câteva secunde.
Mă ridic, sunetul bocanciilor mei făcându-se auziți prin zonă destul de tare. Îmi așez craniul pe cap în așa fel încât să-mi fie comod, apoi îmi pun mănușiile de piele. Dar inelul îmi căzu de pe deget. Nu-mi puteam aminti de unde îl am, dar știu că avea o anume semnificație.
Dar nu mă ostenesc să îl ridic, nu încă. O privesc pe fată, încă așteptând ca cealaltă persoană să facă o mișcare greșită.

Cu gandul de a agăţa ceva spun
Ăăăăă sun cam prost de fel deci mă pierd poţi sa vii cu mine?
Mă întorc spre tipul "nebun" si spun
-Heeeei ai un foc?

-Cred ca o sa fi ok, nu e decat la doi pasi de aici, vei putea ajunge imediat. Si ii zambesc. Daca te pierzi o sa fiu aici in spate sa iti spun pe unde sa o iei. Doar iei curba care vine in fata ta si dai de omul acela care vinde. Sunt o groaza de copaci si nu il poti vedea, dar il vei zari imediat. Va fi usor.

Îl analizez pe tânăr.
-Un foc.
Îi întind tânărului zippo-ul meu, ce avea gravat cuvântul ”KING” pe el. Sunt extrem de modest când vine vorba de astfel de lucruri, dar și respectivul obiect își are povestea... care oricare altul.
Oare ce țigări fumează ? Până și țigara spune ceva despre om...

Spund câtre tipul ce pare nubun dat matur:
-Misto brichetă omule
Obeserv cuvantul "King".
-Draguta gravurâ. - Apoi mă întoc către tipa sexy. Mersi oricum - si zambesc-
A, da, numele meu e Aomine dar îmi puteţi zice Joint, încântat. Si zambesc lejer catre ei.

-Eu sunt Amelia zis Amy. Imi pare bine. Spun eu si ii intaind mana semn ca sunt incantata de cunostinta. Crezi ca te descurci totusi ? Si incep sa rontai dintr-o bucata de ciocolata. Amintindu-mi ca mai este cineva langa mine, si chiar doua persoana ma gandesc ca ar fi ok sa nu mai fac pe egoista si sa ii intreb daca nu doresc si ei. Vreti? Am destula.

Intaind si eu m spre Amy nu,nu cred ca ma descurc sunt nou prin zona.
-Mi-ar place sa vi si tu poate ne cunoastem mai bine zic eu zambind..imi amintesc bursc de bricheta si scot un cui apoi,il aprind fara sa ma gandesc.
Hei,poftim bricheta si intaind mana catre tipul "nebun"