Zona roşie.

Subiect: Zona roşie. Vin Aug 16 2013, 12:55

Odată ce-am luat în mână sarcinile, nu mai aveam decât să le îndeplinesc. Mă îndreptam uşor spre locul gnomilor, respectiv zona roşie. După spusele fierarului , metalul era argintiu, ceea ce însemna că era păzit şi de nişte gnomi. Posibil şi sută la sută trebuia să mă lupt cu ei pentru a face rost de metal. M-am îndreptat cu paşi uşori spre locul acela, gândindu-mă că dacă sunt gnomi, înseamnă că aveau o oarecare sensibilitate în ceea ce privea Soarele. Mai pe scurt, se transformau în piatră. Ei bine, aş putea să nu depun mare efort dacă aş aştepta ca soarele să răsară, iar restul o face el. Gândindu-mă la lucrul ăsta, trebuia să găsesc o strategie pentru a-mi marca poziţia. Nu puteam să mă duc acolo şi să devin fast-food pentru ei, era patetic. Am mers aproape jumătate de zii încercât să dau de zona roşie. Deodată mă opresc, uitându-mă către cer în timp ce vântu îmi flutură părul. Las privirea în jos, în timp ce mă aplec pe vine după care mă aşez pe iarbă. Nu ştiam de unde să mai o iau, din cauza aceea probabil că m-am rătăcit. Mi-am atins braţul drept, văzând că se aproprie un animal de mine. Nu puteam să-l descriu sub forma asta, dar era unul care mă înţelegea. I-am explicat ceea ce trebuia să facă, în timp ce eu mă odihneam pentru o fracţiune de secundă. Câteva minute mai târziu, prin tufişuri, se aud nişte foşnete. Vrând să mă apropri, văd nişte siluete de mărimea unui copac întreg. Mă ridic, clintindu-mi privirea din a mă uita în spatele meu în timp ce fug în direcţia opusă, ascunzându-mă după un copac. În timp ce eu eram atentă la mişcările ce se auzeau, o veveriţă, asaltată de o umbră neagră şi pătrunzătoare, îmi iese dinaintea ochilor. Aplec privirea, ochii înegrindu-se de ruşine. Mă speriasem de veveriţă. Ieşind din locul în care mă ascunsesem, Lu revenise cu câteva informaţii.
Animalul ajunge în faţa mea, avertizându-mă că i-a găsit pe gnomi. Vântul adia uşor, ia probabil pe aici erau şi gnomii.
M-am îndreptat spre locaţia dată. Sărind şi alergând în acelaşi timp, după aproximativ jumătate de oră, soarele apusese. Era întuneric, fiindu-mi foarte greu să văd ce se petrece. Noroc cu focul gnobilor care mă ghida la ei. Odată ajunsă acolo, ei îşi selebrau ‘mica loc petrece cu mâncare’, unde se vedea că au luat metalul pentru a ajuta la întreţinerea focului. Nu aveam timp până ce răsare iar Soarele pentru a lua metalul, pentru că înainte să fac asta, el va fii deja topit. Mă apropriam din ce în ce mai mult de aceştia, ascunzându-mă după trunchiul unui copac. Sperând că animalul voia să mă înţeleagă , i-am explicat ceea ce trebuie să facă. După un plan oarecare bun gândit, iau nişte pietre de pe jos, şi încep să arunc cu ele în zona acestora. Ei fiind distraşi au început să se plimbe dincolo şi dincoace, până când părăsiseră zona în care era focul cu metalul. Lu se furişa uşor, încercând să pară neobservabilă, până când un gnom de întoarce. Pusesem animalul să caute metalul. Îmi scot sabia stând la locul meu şi îndreptând-o spre inamici. Odată atinşi de el, le rămăseseră tăieturi pe mână, vizibile urmate de un râu de sânge. Unul dintre ei fu ucis, însă mai aveam altul. Îmi aşez arma după care mă furişez în spatele celuilalt gnom pentru a-l doborî. Fiind observată de acesta, sar în sus folosing electricitatea pe fost de tăiş, lăsându-l fără braţ.. De frică şi durere, gnomul părăsise zona, în timp ce animalul încă căuta metalul. După câteva minute, acesta revine cu el. L-am pus în rucsac după care m-am îndreptat spre oraş.

» Zona secreta