Exprimarea ideilor- Începutul.

Ajuns acolo, incep sa privesc cerul fara sa imi pese de orice altceva. Nu imi pasa de ecusoane si de ce spune maestrul, eu decat admir incredibila priveliste.

Am ajuns si eu intr-un final. Imi iau ecusonul si mi-l trantesc in piept. Scria mare pe el: Dragneel
-Hue hue hue... am auns in sfarsit !

Akky era și el undeva pe o bancă cu capul lăsat pe spate și foarte obosit, în timp ce maestrul explica despre tabără el simțea că adoarme iar ochii lui se închideau ușor.

Maestrul: - ... Și nu aveți voie să aruncați gunoaie pe jos ... și ceva ... altceva *bla bla bla*

Ajung ,însfărşit în timp,la tabără.Vâd multe feţe cunoscute dar şi necunoscute care se strângeau ca albinele la cea mai gingaşă floare pentru a o poleniza....Prin aceea mulţime mpă strecor ca o felină gata să-şi surprindă prada printr-o mişcare mortală ,şi tot aşa ajug în faţă.Din câte auzisem şi înţelesem trebuia să ne prezentăm...ca şi copii mici?
-Nu Doamna mea,nu ca şi copii mici,vă spuneţi numele şi vârsta ,cred că e deajuns.-Chris.
-Hmm ok,cum spui tu Chris.
Aveam oarecum emoţii..dacă cineva vorbea peste mine?-Am să-l omor în bătaie- Ce o să fac? -Parcă am spus că am să-l omor în bătaie!-Taci partea întunecată a mea!O să mai spun odată....Decid să nu scot niciun cuvânt pentru moment,voiam să-i aud pe ceilalţi....

Era aglomeratie, asa ca se asaza pe o banca. Isi pune marioneta in poala si se uita la copacul mare ce-i era in fata. Venea toamna rapid, se observa. Ofteaza usor si se uita prin jur. Nu voia inca sa socializeze, nici ca se pricepea prea bine la asta.

"Tot ce trebuie Arien sa faca este sa astepte."

Houki se ghida dupa multimea de voci ajungand la grup. Credea ca vor fi mai multi, dar spre surprinderea ei erau in jur de douazeci de persoane. Ramanand in spatele multimi, analiza cu atentie fiecare chip si peisajul din jur. Astepta sa isi primeasca ecusonul pentru a se duce intr-un loc mai linistit.

Ma aflam si eu pe o banca, uitandu-ma plictisita in jur. Mai peste tot erau perosane necunoscute. Imi primisem deja ecusonul, si nu aveam altceva de facut decat sa stau, sa lenevesc si sa astept venirea toamnei, si apoi a iernii. Craciunul, yaay! Dar mai este pana atunci, iar eu trebuie sa stau aici. Macar Monokuma si Monomi se aflau pe langa mine sa-mi tina companie, altfel nu rezistam.

Jaden ca de obicei apare de nicaieri cazand pe iarba de la inaltime.
-Grozava senzatie.
Dupa care se ridica si se scutura sa ii pica si bagajul in cap.
-Stiam eu ca am uitat ceva.

Ajung si eu la focul de tabara unde il vad pe maestru tracanind fara sa se mai opreasca.
-Mhm...

Ajung si eu in tabra,dupa ce ma uit putin in gol spun:
-Pai....cred ca o sa fie interesant!

O multime de persoane necunoscute...Lain se retrage pe o banca, ascultand cu atentie si privind de la distanta.