Strainul cu colier verde

Asta e, o noua dimineata in viata mea de hoinar, acum drumul ma adus la un lac linistit, imi dau jos gluga de pe cap si ma uit departe poate zaresc celalalt tarm.

Mă plimbam pe lângă lac, ridicâdu-mi privirea înaintea Soarelui. Atmosfera era plictisitoare, fără un soi de curtoazie care să-mi stârnească interesul. Îmi aplec privirea, oprindu-mă în mijlocul drumului.

Acum era timpul cum nu observam pe nimeni prin zona sa ma racoresc asa ca imi infig coasa in tamant si sar in apa

Aud un sunet din îndepărtare. Păşesc uşor spre locul din care s-a auzit bubuitura. Alocurea era o armă înfiptă în pământ. Mă aproprii mai mult, atingând-o. După formă, părea că este o sabie. Îmi întorc privirea spre lac, văzând un tip.
-Uh. Nu ar trebui să-ţi laşi "coasa" pe aici.
Spun pe un ton grav.

-Nu ar trebuii dar totusi e cam greu sa intru cu aia in apa, ar fi periculos.
Ma uitam la ea cat de cat interesat, cel putin fata de mine arata mult mai moderna, nu de alta dar nu poti lua in serios un tip ca mine.

-Însă, poţi fii omorât uşor dacă cineva pune mâna pe ea.
Prezenţa lui era monotonă, presimţând că era un tip ciudat.
-Ceea ce e mai greu, poate fi rănit uşor.

-Daca spui asta incearca sa ma tai cu ea.
Ies din apa si imi scutur putin parul dupa care imi pun mainile la ceafa.
-Ma poti ataca

-Atât de încrezător, ăh? Stăpâneşte-te.
Se lăsa pradă voinţei, încercând să-mi atace impulsivitatea. Era pe departe o persoană ciudată. Îi iau coasa în mână, apropriindu-mă de el.

Nu imi faceam griji, acea coasa e de piatra in momentul in care e in mana unui alte persoane, iar in a mea e metal asa ca singura durere va fi de la impact

Mă opresc la câţiva centimetrii de el, ridicând coasa şi înfingând-o în pământ lângă acesta.
-Jucăriile sunt inferioare. Foloseşte-te pe tine.
Spun dându-mi părul peste ureche, aplecându-mi privirea.
-Deci, eşti un hoinar?

-Da, desi puteam sa stau linistit acasa tanjeam dupa aventura, o am in sange si asta caut.

-Sânge?
Spun în timp ce mă aplec jos, încrucişându-mi picioarele, lăsându-mi mâna în zona pomeţilor. Îl priveam de jos pe tip.

-Cum? Unde?
Ma uitam la ea fara sa stiu ce sa intamplat. Nu aveam nici o idee de ce sange vorbea.

-Devii agitat.
Spun pe un ton ironic.
-Mă refeream la faptul că ai "călătoria" în sânge. E ceva intuitiv?

-Instinctiv...
Imi iau coasa de jos si o prind la spate, ceva era dubios la fata cand venea vorba de sange, trebuia sa aflu

-Te grăbeşti?
Spun în timp ce mă ridic, încrucişânu-mi mâinile. Căldura se năpustea asupra mea.

-De ce m-as grabii? sunt hoinar, nu am un program sa stiu unde merg
Incep unpic sa rad

-Când am văzut că ţi-ai luat coasa, m-am gândit că voiai să pleci.
Mă depărtez, apropriindu-mă de lac.

-Nu doar ca dupa putin timp ii duc lipsa coasei de la spate. Si cum te cheama?

-Reira.
Spun pe un ton calm.
-Pe tine?