Etajul 20, apartamentul 169

Near cred că avea să regrete când am ajuns cu ea în fața liftului.

-Ba da...
O iau de mână și intru cu ea în lift dupa care apas pe butonul 20.

-Stai să îți arăt cum nu o să ai teamă de lift.
Încep să o sărut destul de romantic cum eram singuri acolo într-un spațiu de 2 pe 2.

Gestul făcut de tip fusese drăguţ, astfel că cele douăzeci de etaje trecuseră repede.
-Ai reuşit.

Ajung cu ea în fața unei uși pe care era scris numărul 169 și intru cu e înauntru, casa era mare, modernă, aranjată, dar și întunecată pentru ca ținem draperiile mai mereu trase.

-Vii des pe aici? Mă simt ca într-un film monocrom.
Spun în timp ce mă îndreptam spre ferestre, dând draperiile la o parte.

-Nu îmi prea place lumina asa de mult. Și, vrei o cafea, suc, vin, ceva?

-Cafea.
Mă aşezasem pe o canapea din apropriere. Locul era relaxant.

i-am adus cafeaua si m-am asezat langa ea pe canapea

-Deci. Tell me about you.
Iau o gură din ceaşca de cafea, după care o aşez pe masă.

-Pai m-am nascut in Londra dar familia sa mutat aici, dupa care totul a fost frumos pana la moartea tatei acum 4ani de ziua mea.

-Ah,I see. Nu trbuie să-mi spui absolut totul. Unele amintiri rănesc. Eu una m-am născut în Germania. Cât despre familie, la fel ca şi tine, am amintiri neplăcute.

-Daca vrei muta-te la mine aici ca sa avem si amintiri placute.
Soarele amunea asa ca era din ce in ce mai putina lumina

-Abia te-am cunoscut. Nu te pripii atât de tare.
Spun în timp ce-mi aplec capul pe umerii săi.

-Putin timp sau nu simt ca ceva ma cheama spre tine in noaptea asta

-Îţi poţi da seama ce?
Spun uitându-mă la el.

-Da. Faptul ca te vreau aproape.
O iau pe brate si o duc in dormitorul meu unde ma las cu ea in pat.

Mă lăsasem condusă de el, mângâindu-i abdomenul. Îmi muşc buza inferioară, după care încep să-l sărut. Corpul îmi devenea moale, aproape palid. Începeam să mă obişnuiesc cu mângâierile sale.