Casa falșilor soți Vechez (privat)

Odată ajunși în fața unei case foarte frumoase, le fac semn celor doi să facă liniște. Am intrat silențios în casă. La început a fost linilște, până când...
-Dumniezăul mă-ti !
Apoi numai zgomote s-au auzit. Sunete de tigăi și de farfurii sparte... După puțin timp, prin geam a sărit un sac cu ceva dubios in el. Deschid ușa și zic inexpresiv
-Puneți-l în pubelă. E cadavr-pardon, e gunoiul pe care am uitat să-l arunc

Clear se ascunde dupa spatele lui Adele, ingrijorat de acele sunete stranii.
-Sper ca nu sunt soareci~ se plange Clear.

- L-ai auzit pe *mhm* tatal tau... *facepalm* Arunca mizeria.
Vocea din capul Adelei: Ziua 1. Astazi este ziua in care Adele a inceput sa moara. Nu va dura mult pana va intra in putrefactie. Ce-a fost in capul tau cand ai plecat? Trebuia sa ramai cu fantoma lui Ron!
Fata si-a acoperit urechile cu mainile incercand sa se calmeze.

Clear o priveste ingrijorat pe Adele si o imbratiseaza din spate.
-Clear te va proteja, nu iti face griji, spune acesta pe un ton clar, calm.

Fata se calma si isi puse una din maini peste palmele imense ale lui Clear. Zambi fad si incerca sa ii spuna pe un ton autoritar:
- Am zis sa arunci mizeria...

Intru în casă și inspectez zona. Frumos totul. Păcat de propietar. Acum o crede ăștia că o să-i omor în somn.
-Cina unde-i ? strig eu

Clear evita cateva momente sa faca ce i s-a spus.
-Ughh...Dar...Daca sunt soareci...? *sniff sniff* spune acesta, revenind la tonul copilaresc, incercand sa se apropie de sac, tinand-o de mana pe Adele, facand un pas larg si intinzandu-se spre sac.

- Nu sunt, te asigur. ii spuse fata frumos, tinandu-l de mana ca o mamica. Auzind intrebarea lui Kaguya striga inapoi:
- Imediat!

Clear ia cu grija sacul, murdarindu-si paltonul alb de un rosu pur, apoi isi taraste picioarele departe de cei doi.

Ma pun pe fotoliu si incep sa dorm . Obositor drum.

Adele fugi dupa Clear prinzandu-l de maneca paltonului.
- Iarta-ma... O sa-l spal.
Vocea din capul Adelei: Fugi acum cat ai momentul!
Fata incerca sa zambeasca. Ii iesi unul fortat, chiar stramb.

Clear simtea pentru prima data o caldura interioara, care crestea si crestea...
"Iarta-ma".
Cineva are grija de el pentru prima data. Dar ce se ascunde in spatele acelui zambet fortat...? Clear scapa de sac, profita de inaltimea lui, luand-o in spate pe Adele, incrucisandu-i mainile in jurul lui.
-Rezista~! Clear va face ceva, nu stiu ce, dar Master sigur stie cum sa te faca sa te simti mai bine, asa cum face cu mine~!

Am auzit ce se vorbea afara
-Chiar stiu... ^zambet pervers^
Ma ridic de jos si merg la un dus

Clear anu se opreste in fata usii, o tranteste printr-o lovitura cu piciorul, se opreste in mijlocul salonului- nu era nimic. Apoi aude apa din baie, iar cu Adele in spate, da buzna in baie.
-MASTEEEEER! striga acesta cat poate de tare, apoi ramane mut.

Inainte sa intre in baie Adele isi pune mainile la ochi aratand cat se poate de kawaii~. Era si ea la fel de muta, dar vocea nu!
Vocea din capul Adelei: Ohoh! Uite ce smexiune! Deschide ochii, copila!
Fata dadu din cap negativ, incat vocea s-a oprit din trancaneala.

-Ai trei secunde °_°
Am aruncat cu sapunul dupa ei. Da, cu sapunul. Sapunul mortului.
Imediat am iesit din dus, avand prosopul pe mine
-Explica

Clear nu spune nimic mult timp, linistea devenind asurzitoare. Incearca sa proceseze...
"De ce venisem aici...?"
-.................Am uitat.

Adele, pastrand ochii inchisi, se dadu incet jos din spatele lui Clear. Incerca sa se departeze de ei, incet...

Dau un facepalm epic. Merg în cameră și îmi iau altă bluză: bluza mortului. În roba mea neagră, care era pe jos în sufragerie, erau niște poze si un jurnal de 10-15 pagini. Pozele erau destul de vechi, cu Eu-l meu din copilărie.

Clear -surprinzator- bate la usa camerei in care se afla Akise, pastrand linistea.