Parcul abandonat.

De plictiseală,toată ziua am cercetat oraşul rebelilor,şi tot aşa,am dat peste un parc abandonat,într-un vârf de deal,de unde se vedea întreg oraşul.Acel peisaj era mirific.
-Wow...

Intru intr-un parc parasit deoarece am observat ca este asejat pe un varf de deal. De acolo as putea vedea orasul pentru a nu ma rataci prin el. Deabia am ajuns aici.

Din câte se pare,leagănul pe jumătate dărâmat,încă mai funcţiona..bine,scârţia un pic de la rugină,dar asta era.Ce dor mi-a fost de-a mă da pe un leagăn.Închid ochii şi încep a da mai tare din picioare,leagănul scârţâind mai tare şi eu simţeam cum îmi luam zborul.

Nu intru bine ca vad o fata de varsta mea care se dadea in leagan. Leaganul pare cam ruginit iar ea se legana cam tare. Ma tem sa nu se rupa si sa cada. Incerc sa ma duc la ea.

Aud din ce în ce mai tare scârţâitul.Mă opresc dintr-o dată şi deschid ochii.Văd un băiat în faţa mea.
-Oh...bună.

Se opreste din leganat. Uhhh... Ce bine ca s-a oprit.
-Buna, vroiam sa iti zic sa nu te mai legeni asa tare. Leaganul este cam subred.

-Ah..stai calm,un contact cu terra câteodată nu strică,te trezeşte la realitate.
Încep să râd.

Incep si eu sa rad.
-Dar depinde si de puterea contactului daca strica sau nu.

-Ai dreptate,depinde.Pe mine mă cheamă Ema.
Îi zâmbesc băiatului.Wow,cine se gândea că v-a veni cineva aici.

Felul in care a afisat un zambet chiar in momentul rostirii partii "ma" a fost atat de kawaii.
-Buna eu sunt Marel dar imi poti spune Rel. Incantat de cunostinta Ema. Vii in acest parc des?

-Nu,e prima dată când vin aici..am mers în cercetarea oraşului..aşa de plictiseală,şi am dat de acest parc.Dar tu?
Băiatul părea de treabă,acuma să vedem..

Sa il cerceteze? Ce o fi vrut sa spuna cu asta?
-Deabia am ajuns aici si am vrut sa vad orasul de aici. Asta ma va ajuta sa nu ma ratacesc.

-Eu trăiesc la perfieria oraşului din cauza situării geografice a şcolii mele...
Mă uit în sus.Deabea aştept să scap de acea academie,dar sunt numai primul an..

Grozav poate voi folosi asta ca punct de reper.
-Arata-mi unde. Arata-mi de aici din varful dealului.

Era un topogan acolo,încă în picioare,dar tot putred şi ruginit.Sar de pe leagăn şi merg în vârful acelui topogan.
-De aici se vede mai bine,haide.
Îi fac cu mâna să vie unde eram eu,adică în vârful topoganului.

Topoganul este la fel de ruginit ca leaganul. Ar trebui renovat acest parc. Ma apropii la indrumarea fetei si urc cu grija. Privelistea era mirifica. Acest parc chiar trebuie renovat. Daca voi putea voi face ceva in privinta asta

Pe cealaltă parte a oraşului,în depărtare,de vedea un turn.
-Ăla e cel mai mare turn al academiei,bine,distanţa dintre academie şi oraş,cred că-s vreo 50 de km...de nu mai mult.

-Academie? Locuiesti in internat?

-Nu,trăiesc singură,nu-mi plac tipi de la academie,de erau mai de treabă,mergeam la internat.Aşa mai bine stau acasă.
O uşoară rafală de vânt începu să bată.

Hmmm... s-o fi simtit singura de a venit in acest parc.
Vantul parca incerca sa vorbeasca cu mine dar nu il bagam in seama.
-Nu sunt sigur daca ar fi bine sa vin si eu la academie. Familia mea este pe urmele mele si acolo m-ar putea gasi. Stii cumva daca securitatea este buna la academie?