Joacă [privat]

Era seară. Holurile şcolii erau cufundate în tăcere, singurul zgomot ce putea fi auzit fiind doar paşii lui Izaya. Cu mâinile în buzunare, păşea apăsat pe parchetul din lemn de stejar vechi, privind din când în când pe fereastră la luna plină ce lumina cerul. Holul era întunecat. Nu găsise încă întrerupătorul de la luminile sale, dar nu prea conta asta din moment ce ştia liceul ca în palmă. După ce urcase în grabă un şir de trepte, cotise spre stânga şi intră în a doua clasă, fosta sa clasă. Uită să privească spre banca lui, uită că există sentimentul de nostalgie şi se îndreptă exact spre catedră. Dintr-o mişcare se aruncase pe scaunul comod al dirigintelui şi, după ce se învârtise cu el de câteva ori, se ocupă cu deschisul sertarelor închise cu cheia. Avea nevoie de dosarele de acolo, un anume dosar.

Fiind seară, Emma se plimbă pe holurile școlii fără pic de teamă. Adoră întunericul, avânt mâinile duse la ceafă continuă să meargă cu pași greoi spre scară. ”Pam-pam-pam-tam-tam-taa... murmura ea în timp ce își legăna corpul, acest murmur a fost oprit de un zgomot ce-i stârnise curiozitatea fetei. Pe față îi apare un zâmbet și se îndreaptă cu viteză spre locul de unde auzise zgomotul. Ajungând la baza scării își umezește buzele și sare pe balustradă, fiind lată îi permitea deplasarea de parcă ar urca pe o rampă. Ajungând sus renunță la coc și lasă părul să-i învăluiască umerii și spatele. Alt zgomot îi stârnește curiozitatea, acesta provine dintr-o sală de clasă. Emma odată ajunsă în fața ușii observă un băiat care căuta de zor în sertare, aceasta se proptește de perete și bate de trei ori în ușă.

~ Cioc...cioc....cioc. După ce se sinconizase cu bătăile în ușă se rezemă mai bine de perete privindu-l pe tânăr. Deodată este lovită de instic, vroia ceva de la el și se abținea cu greu să nu acționeze încă, ochii fetei încep să sclipească.

Izaya auzi de la început paşii acesteia, dar o ignoră o vreme, ştia că nu reprezintă un pericol. Ritmul acestora, neseriozitatea cu care se mişca în sensul că nu avea un scop precis spre care se îndrepta, ci doar bântuia pe aici, plus paşii care nu s-au auzit pe trepte, şuieratul discret al balustradei pe care alunecă ceva, era doar vreun puşti. Şi aşa era, era o puştoaică care îşi căuta treabă. Aceasta intră în sală, lipită de perete. Izaya luă dosarul în mâini şi se întoarse cu faţa spre ea, încă citind fişele. Faţa lui serioasă adoptă un zâmbet ştrengăresc când află exact ce căută. Ia foaia, o împătură şi o pune într-un buzunar interior al jachetei, apoi mai priveşte o dată dosarul. Îşi ridică privirea din el şi se lăsă pe spate în scaun, zâmbind când o vede.

- Te pot ajuta cu ceva?

Puse dosarul înapoi în sertar, îl închide cu o cheie improvizată şi se roteşte cu scaunul cu faţa spre ea. Se uită la ochii ei, la sclipirea lor. Ca un copil mic ce doreşte bomboanele dintr-o vitrină.

Fata se uita la el și observă că tipul luase ceva dintr-un dosar, un gând îi cutreieră mintea. După ce a pus dosarul la loc și s-a poziționat mai bine pe scaun, băiatul, începe să vorbească. Fără să stea mai mult să se gândească, Emma se teleportează pe tip. Își lipește pieptul de-al său și începe să-i șoptească la urece Poți? după care râde ușor. Își lipește palma dreaptă de obrajul băiatului Cum te numești, drăguță? murmură ea.

Ținută:

Băiatul era atent la fiecare mişcare a ei, acum. Când ea se teleportase peste el, el îşi mişcă uşor braţele pe coapsele ei, ridicând puţin rochiţa roşie. O trase spre el, o lipi mai tare de el şi o ţinea strâns cu palmele. Îşi ridică privirea spre ea cu un zâmbet provocator pe buze. Simţea că ea vroia să se joace, aşa că se băgase şi el în joc. Era curios până unde ar vrea ea să ajungă. Până unde şi-a propus să ajungă. Cuvintele ei urmate de scurte râsete nu îl stârneau aşa de tare ca gândurile ce îi traversau mintea. Îi plăcea tupeul ei şi avea de gând să profite de asta. După ce aceasta mai pune o întrebare, Izaya o prinde mai bine de coapse şi o ridică sus, teleportându-se instantaneu lângă perete. O lipise pe ea cu spatele de perete, îşi ridicase un genunchi şi îl strecură sub ea- între picioare-, iar coapsele le ţinea el strâns cu mâinile, ridicând şi mai mult rochia. Era rândul său să ajungă la urechea ei, dar mai întâi îi sărută discret partea de sus a pieptului, urcând pe gât, până la ureche.

- Sunt mai interesat de ce te aduce pe tine aici.

După ce îi şoptise la ureche, îşi ridică faţa, apropiindu-se de a ei. Destul de aproape cât să îi simtă respiraţia. Nu înainta, nici nu se retrăgea, doar stătea acolo, arzând-o cu privirea.

După ce stătea pe el simte cum acesta îi atinge ușor coapsele și îi ridică rochița după care o trage mai mult spre el. Acum find lipită ce acesta începe să zâmbească, chiar dacă era viu simțea o oare care atracție pentru el sau poate era doar o dorință, ba chiar o necesitate a trupului ei de a simți din nou astfel de experiență. Într-o fracțiune de secundă când se lasă absorbită de băiat se trezește lipită cu spatele de perete. După ce băiatul își strecoară genunchiul sub Emma. Ea își lasă capul pe umărul lui după care începe să fie sărutată de către Izaya până când ajunge să-i șoptească la ureche.
Îhî...Poți să mori dezinformat... După ce-i răspunde își ridică capul și își lipește fruntea de-a lui, acum se uita în ochii lui fără să facă ceva, îi plăcea cum încearcă s-o ardă, s-o înfrângă, s-o domine. Aceasta își apropiez buzele de ale sale, dar nu le lipește ci se oprește înainte s-o facă. Își coboară ușor mâna dreaptă și împreună cu cealălaltă le strecoară sub puloverul său, mai apoi sub tricoul său ducându-le pe spatele tipului. Continua să se uite la el, zâmbind. I'm not yours.

Izaya aşteptă să vadă cum reacţionează fata. Continuă jocul, îşi închise ochii şi se apropie mai mult de buzele ei, dar nu o sărută. Îi apucă buza inferioară cu dinţii. O strânse destul de tare încât să ţâşnească puţin sânge. Se jucă cu limba de-a lungu buzei fetei, lingând sângele ce se scurgea din ea, desenând pe ea cerculeţe. După ce se plictisise de buză, vrând mai mult, o trage cu dinţii spre el, băiatul întinzându-şi gâtul în sus. Când ajunse din nou cu faţa în dreptul feţei ei, îşi deschise ochii, mai apoi dând drumul buzei. Simţea cum mâinile ei vor să se joace pe spatele lui, nu o opri. Mâinile lui încă îi susţineau coapsele, aşa că urcă cu ele, mângâind exteriorul piciorului până ajunse fund. Purta chiloţi brazilieni. O prinse cu amândouă mâinile şi o strânse, savurându-i formele.

- Încă.