Camera Ryou - 312

Se pare ca interesantul nostru personaj Hirako ajunge la academie din lipsa de ocupatie si se inscrie, dupa inscriere acesta ajunge intr-o camera, bate la usa, dar nu se deschide, se pare ca nu avea cheia la el si cheia trebuia sa fie in usa, acolo si era, dar persoana de dinaintea lor a incuiat usa pe dinauntru si a iesit pe geam, asa ca inteligent cum era Hirako, acesta urca pe geam si deschide usa, ca o persoana normala, nu e ca si cum ar fi incercat sa sparga usa dar n-a reusit, nu?Se pare ca acest coleg de camera inca nu a aparut.Hirako nu avea bagaje la el si era cam dezamagit de camera, credea ca va fi ceva mai...epic, nu o simpla camera fara nimic in ea inafara de paturi, dulapuri si sertare.

Recent, primisem un mesaj în care mi se spunea că am fost repartizat în camera 412. Ba chiar mai mult, îmi fusese spus că am fost repartizat cu un așa-numit Ryou. Nu apucasem să îmi aduc bagajele, ba chiar nu vizitasem nici măcar o dată camerele. Nu eram prea entuziasmat că nu aveam propria-mi cameră. Încă din copilărie, obișnuiam să-mi împart camera cu fratele meu, ceea ce nu-mi plăcea, deoarece acesta era complet opusul meu. Pe când eu citeam, acestuia îi plăcea să facă zgomot și să se plimbe de colo-colo. Pentru o secundă, un gând mi-a străfulgerat mintea. „Se poate să fie fratele meu?” m-am întrebat având un rânjet sarcastic pe față. Mi-am continuat drumul, abandonând gândul terifiant. Ajuns în fața camerei 412, am fost întâmpinat de o ușă întredeschisă. Am împins ușa, am intrat cu capul plecat după care, am lăsat-o să se închidă. În cameră era un tip cu trăsături cunoscute. Am decis să nu fiu cel antipatic, așa că am luat o gură mare de aer și am spus:

- Încântat de cunoștință. Eu sunt Mes, viitorul tău coleg de cameră.

Nu i-am așteptat răspunsul, așa că am mers și am aruncat bagajul pe unul dintre birourile din cameră, după care m-am așezat în patul din dreapta camerei.

Hirako observa ca aparuse cineva nou pe care il chma Mes, si pe fratele lui tot asa il chema, dar nu i-a trecut prin minte absolut deloc.Acesta se tot rostogolea prin pat gandindu-se ca nu mai e forever alone si ca are un coleg de camera, acesta spune foarte entuziast:
-Eu sunt Hirako!De unde vi?Cu ce ai venit?Cand ai ajuns?Cum a fost pe drum?Iti place culoarea rosu sau albastru?

Entuziasmul acestuia mă făcu să zâmbesc. Era ceva ce îmi amintea de fratele meu mai mic, ceea ce îmi dădea de gândit și mai tare. M-am relaxat auzindu-i întrebările acestuia. Erau atât de multe întrebări. Curiozitatea sa era nemărginită. Chiar știa să fie amuzant. Ceea ce era contrar mie. Brusc, inima-mi stătu în loc. Tocmai auzisem că a spusese că îl cheamă Hirako. Exact la fel ca pe fratele meu. Pe care îl chema Hirako Ryou. Zâmbetul mi-a pierit și pe fața mea se instalase un straight-face. Mă ridic din pat ușor cu mâinile în buzunar, fără să arăt teamă.

- Hi-Hirako... spun pentru o secundă, scoțând mâinile din buzunar și punându-le pe spatele acestuia. C-CE CREZI CĂ FACI TU AICI? îi țipam în ureche scuturându-l de umeri ici-colo. După aproximativ două minute de zguduit continuu, oftez, după care îi dau drumul și mă așez pe pat, lângă el.

Hirako din pacate a ametit din cauza ca a fost scuturat, se da pe spate pentru un moment in care se gandeste la cum a zis tipul asta ca il cheama, numele lui era...Mes, ca si enervantul sau frate.
-Au, Onii-chan, doare...stai putin...Onii-chan?se intreba acesta cand incepe sa planga de bucurie, dupa care continua, Onii-chan!Ce dor mi-a fost de tineeeee!
Dupa ce a spus asta acesta se ridica se uita inca o data la fratele sau pierdut si il ia in brate strigand:
-Oni-chaan!
Acesta prelungea cu mult litera "a", nici el nu stia de ce, dar el o facea, dupa vreo 3 minute s-a oprit si s-a intins pe celalalt pat.

- C-Cum de ai ajuns aici, îl întreb intrigat, după ce m-am calmat puțin. Credeam că nu ai fost niciodată tipul de persoană care să învețe?

Mi-am luat bagajul de lângă celălalt pat și l-am aruncat în unul din dulapuri. M-am ridicat și am deschis una din ferestre, deoarece camera era destul de întunecoasă. Am verificat puțin camera, după care m-am așezat și am deschis telefonul, așteptând răspunul lui Hiarko. Încă eram puțin uimit de venirea acestuia la academie. Era un lucru bun și rău în același timp. Lucrul bun era că îmi vedeam fratele după o perioadă lungă de timp, iar cel rău era că de acum în colo voi fi sub o presiune constantă când voi încerca să învăț.

-Pe jos am ajuns, sa stii.spune acesta dupa care isi dadu seama de ceva, trebuia sa invete aici, a uitat absolut de lucrul acesta, el era prea lenes ca sa invete, asa ca a ramas socat la vorbele fratelui sau, dupa care continua, a-aici t-trebuie sa inveti?Nuuu!exclama acesta intr-un mod dramatic in timp ce se punea in genunchi.
-E-esti sigur ca trebuie sa invatam?intreba acesta ca sa se asigure ca fratele sau nu face o gluma proasta, sau poate incerca sa evite crudul adevar care il va urmari toata viata, dar de fat nu vroia sa afle raspunsul, asa ca a schimbat subiectul.
-Frumos pe aici, nu?

- D-Da... îi spun acestuia privind ușurința cu care acesta trata subiectul învățatului, adică foarte nepăsător. 
M-am ridicat și m-am sprijinit de fereastră. Era o zi destul de caldă, tipic verii. Nu îmi plăcea așa de tare căldura, așa că am hotărât să rămân în cameră. Nu prea știam ce subiect de discuție să deschid cu Hirako. După șase ani, nu era așa de ușor să vorbești despre orice... Sau cel puțin, nu pentru mine. M-am tot chinuit să găsesc un anumit subiect, când brusc, am scos pe gură fără să-mi dau seama:

- Și ce elemente poți controla? Ce spui, comandăm niște mâncare? Se putea vedea cum stresul mă acapara ușor, însă trebuia să scap de acesta, era fratele meu până la urmă.

Acesta isi ia tija din fier de pe jos, unde a pus-o cand a ajuns in camera, si si-o pune in mana dreapta dupa care ii spune fratelui sau:
-Umbra, gravitatie...si...nu stiu, iti spun doar ca sa iti dau un avantaj in cazul in care ne batem, oricum o sa castig, dar asa o sa fie mai corect.
Hirako incepe sa zambeasca punandu-si mana stanga in cap.Ploaia incepea afara, dar pasarile inca ciripeau.

Hirako își schimba din nou temperamentul. Brusc, telefonul îmi sună, semn că am primit un mesaj. Aveam o sonerie stridentă, de bază ce mă enerva de fiecare dată când sună. Era un mesaj care ne anunța că vom mai avea o colegă de cameră. Nu eram deranjat de asta, având în vedere că deja îl aveam pe fratele meu. Nu se putea să fie mai rău. Sunetul ploii ce lovea acoperișul începea să se accentueze. Fiecare picătură parcă era o piatră căzută în neant, ce lovea ziduri invizibile de metal. Deveneam puțin excentric, însă trebuia să-mi revin. Viitoarea noastră colegă era pe drum. Nu voiam ca Hirako să facă vreo prostie, așa că l-am anunțat.

- Vom avea încă un coleg... Mă rog, o colegă. Încearcă să nu ne faci de râs, îi spun privind-ul puțin sarcastic și dezamăgit, în timp ce-mi așez telefonul pe biroul de lângă paturi.

Zgomotul puternic produs de roțile bagajului său se armonizau perfect cu sunetul greu al ploii. În aer plutea o atmosferă apăsătoare ce nu era datorată numai vremii, ci și locului care acum părea pustiu și lipsit de viață. Târî după ea câțiva metri bagajul, apoi se opri în dreptul camerei 312. Era o ușă mare. Din moment ce nu știa dacă are sau nu cu cine să împartă camera, nu se obosi nici măcar să bată, așa că deschise ambele uși (ooc. era una dublă, da?) și păși apăsat înăuntru, iar acum sunetul ploii se armoniză cu cel al tocurilor sale ce atingeau parchetul. Se opri puțin să se uite confuză la cei doi tipi din cameră, apoi se uită din nou la numărul scris pe ușă și în final ridică din umeri. Sophie închise ușa destul de zgomotos din moment ce doar împinse puțin mai tare ușile și își aruncă bagajul pe unul din paturi, după care le mai aruncă o privire celor doi.

- Eu voi fi prima la baie, okey?

Hirako se uita la fratele sau, dupa care isi muta privirea la fata care tocmai a intrat, si-a facut prezenta auzita dupa doar cateva secunde de la momentul in care Hirako a aflat ca va veni.El tocmai a observat ca usa era dubla.Hirako nu avea nevoia de a merge la baie, din cauza ca a fost mai devreme, acesta raspunde entuziasmat si plin de viata:
-Eu sunt Hirako, te rog frumos sa imi scuzi fratele, poate fi violent si pervers uneori, nu e vina sa, asa e din nastere.Oricum, eu cred ca ar fi bine sa inchizi usa de la baie ca sa nu intre peste tine.
Baiatul era foarte zambitor din cauza ca nu va fi singur cu fratele sau in camera.Acesta aude ca ceva se intampla afara, asa ca deschide geamul si se uita afara.

In cele din urma era timpul si pentru mine sa dau cu privirea la panoul cu repartizari pentru camere si se pare ca am norocul de a fi repartizat in camera 312.Dupa ce mi-am luat bagajul(un rucsac) am pornit spre camera,nu inainte de a ma da pe balustrada de la iesire.Ajuns la locul cu pricina observ ca era o cladire destul de mare,sa intru pur si simplu pe la intrare nu imi statea in caracter asa ca am inceput sa vanez o fereastra deschisa si se pare ca norocul imi surase pentru ca am si zarit una,pe langa taote acestea pe langa cladire mai era si o banca numai buna pentru a fi folosita drept rampa de lansare.Dupa cateva calcule in minte,am sarit pe marginea bancii,am accelerat si m-am propulsat pana la fereastra.

Spoiler:

Acolo se afla un baiat privind peisajul,am incercat sa il evit si spre norocul meu am reusit sa il evit intrand in camera,problema este ca rotiile imi erau ude si am alunecat iesind pe usa larg deschisa salutand peretele.Intru inapoi in camera privind pierdut prin jur.
-Aaaa...camera 312?

Fata ajunsese mai repede decât mă așteptam. Ca de obicei, Hirako m-a făcut de râs, deci nu am reușit să ripostez. Ceea ce era chiar mai ciudat, era că exact înainte ca un ciudat să intre pe fereastră, am primit un mesaj cum că vom mai avea încă un colocatar. Deja mă înfuriasem puțin. Liderii academiei erau chiar înceți cu anunțurile. Mi-am lovit fratele în cap, după care devenisem chiar și mai frustrat, dar am oftat în semn de eliberare.

- Mda, asta-i camera 312. Da, ăla-i fratele meu tâmpit. El este perversul, ca să fie clar, îi spun fetei în timp ce arăt cu degetul arătător înspre Hirako. Probabil că acuzația asta n-ar aduce-o decât un pervers dar... atunci m-am oprit. Uită, îi spun fetei după care-l pocnesc ușor pe Hirako. Tu trebuie să fii Sophie, iar tu Hayata. Eu sunt Mes Ryou. Fratele ăluia. Nu-l băgați în seamă și nu lăsați lucruri de valoare la îndemână. 

Nici nu apucă să proceseze bine ideea că va sta cu 2 băieți în cameră căci imediat apăruse un al treilea. Se uită pe rând la fiecare. Doi frați care par că sunt în relații nu prea bune ce își atribuie unul altuia titluri de perverși, plus încă unul ce tocmai a intrat pe geam și acum se uită confuz în jur. Pe scurt, băieți. În mintea ei se petreceau deja evenimente ca lăsatul lenjeriei intime random prin cameră sau chiar a tampoanelor. Se putea juca destul de frumos pe aici, așa că se va preface că această greșeală de repartizare în camere nu s-a întâmplat niciodată. Cum tipul care tocmai intrase pe geam l-a deschis larg, iar afară era furtună, o rafală puternică de vânt a intrat în încăpere. Pe lângă faptul că orice obiect ce era la o apropiere de un metru de geam a fost udat complet, vântul a ridicat rochița neagră a Sophiei destul de mult încât chiloții ei brazilieni negri să fie vizibili, dar ea nu prea băgă în seamă chestia asta, fiind mai procupată de părul ei ciufulit. Se învârtise pe călcâie, întocându-se spre geam în timp ce își așeză rochița la loc, apoi închise geamul. Deși încercase să evite ploaia, aceasta tot s-a udat din cap până în picioare, rochia fiindu-i acum lipită de trup.

- Okay, cred că știu cine e prima la duș.

Se pare ca nimerisem in camera cu Mes si fratele lui si pentru ca lucrurile sa fie si mai interesante aveam si o fata in camera.Cum intrarea mea a lasat fereastra deschisa o rafala de vant ii ridica rochita permitandu-ne sa ii vedem lenjeria.
-Am murit si am ajuns in rai...
Dupa ce am terminat sa ma fac de ras mi-am aruncat rucsacul pe un pat si mi-am dat rolele jos din picioare intinzandu-ma pe pat si ramanand cu privirea atintita spre tavan.
-Deci...avem vreo regula pentru toaleta sau fiecare cand il apuca?

Intr-un final Hirako s-a calmat, cel putin pe moment.Acesta a fost socat putin atunci cand a intrat tipul in camera si de abia se putea abtine sa nu spuna ca Mos Craciun pe role a aparut.Baiatul a picat atunci cand a intrat Mugen pe geam, dar s-a ridicat destul de repede.Se putea observa o schimbare in tonul vocii sale, acesta a devenit mai serios, sau asa parea. a observat chilotii lui Sophie, dar nu i-a bagat in seama, pentru ca nu era pervers...inca, poate va fi corupt de fratele sau, sau de tipul nou, in orice caz, acesta se uita la tipul cu role si ii spune, uitandu-se tinta in ochii lui:
-Teoretic ea este prima la toaleta, practic....nu se stie.

- Sunteți incurabili, le spun celor doi oftând din greu încercând să îi fac să se simtă prost. Și cum dorești, tu vei fi prima la baie.
Eram înconjurat de perverși. Chiar dacă nu voia să o arate, Hirako de-abia dacă se abținea. Am preferat să-mi îndrept privirea în altă parte când Sophiei i s-a ridicat rochia, chiar dacă am reușit să trag o mică privire la aceasta. Căci dacă nu aș fi făcut-o, aș fi fost băgat în cârdășie cu cei doi. Nu știam ce să răspund, așa că văzând că Sophie a închis geamul, mi-am luat bagajul și din el am scos câteva cărți, după care m-am așezat la unul din birouri. M-am sprijinit în mână și am început să citesc.