Heh.. Zi inorata.

Norii acoperisera soarele. Cei de culoarea alba, precum puful disparusera, luandu-le locul o adunatura de nori grii, intunecati ce pareau ca ar vrea sa-si verse nervii pe lumea de jos, sau sa planga. Amelia ajunsese in centru pentru ca voia ceva dulce, apoi, singura problema era, unde gasea un magazin alimentar? Pentru ca in zona unde se afla ea, erau doar magazine de haine, ustensile casnice, electorcasnice, mercenari cu diferite bijuterii. Desi parea ca va ploua, oamenii nu pareau sa aiba vreo treaba cu asta. Ca de obicei, mult prea ocupati pentru altceva.

Eram inconjurat de lume. Ce bine ca nu sunt claustrofob... Reusesc sa ies din multimea de oamenii ce se grabeste sa se adaposteasca de ploaie.
-Ce idioti, murmur eu. Ce rau poate face o mica furtuna?
In acel moment, ca si cum m-ar aproba, un tunet indepartat se aude. Incepe sa ploua. Oamenii de pe strada dispar cu repeziciune, ramanand doar cativa. Imi pun castile in urechi si plec mai departe prin ploaie, bucurandu-ma de faptul ca strada devenise aproape pustie.

-Magazin de dulciuri, magazin de dulciuri. Canta ea in timp ce se plimba in cautarea unuia. Afara ploaia deja incepuse dar pentru ea deja era normal, caci, atata timp cat nu era soare, nu avea nici o problema cu tipul de vreme de afara. Ploaia era preferata ei, cu toate ca era uda din cap pana in picioare. Cateva tunete si fulgere, rasunau din cand in cand odata la cateva minute, cateodata secunde. Oamenii erau asa putini.. pe strazi, iar cei care mai treceau pe langa ea, alergau sa se adaposteasca.
-Unde poate gasi o fata un magazin de dulciuri?

Mergand pe strada imi cade o casca din ureche. Atunci am auzit un sunet, cel mai oribil din viata mea. Bine, poate nici chiar. Ma uit in stanga mea, o fata se uita la magazine, parca cautand ceva. Ea canta, sau ma rog, scotea sunete. Nu aveam de gand sa comentez, avand in vedere ca  eu eram un afon cu diploma. Ma apropiu de ea.
-Cauti ceva?

Isi intoarce privirea catre baiatul ce ii vorbise. Il priveste. Cred ca mi-a auzit cantecul oribil.
-Un magazin de alimentar. Spuse ea oprindu-se din cantat. Si ea care credea ca e singura ciudata care umbla fara grija prin ploaie la ora asta. Tu incotro prin ploaie? Nu ar trebui sa te adapostesti?

-De ce m-as adaposti? E doar ploaie. Chiar imi place ploaia... Scuze ,probabil par un ciudat. Dar totusi , cand cauti ceva ar trebui sa te uiti si in alta parte, nu doar in fata ta, spune eu, indicandu-i un magazin de pe cealalta parte a strazi. Si eu ma indreptam incolo.

-Nu ma uitam doar in fata, ma uitam si in stanga, si dreapta. -Spune fata bosumflandu-se. Dar mersi. Nu, nu pari ciudat; nu vad de ce lumea se ascunde de ploaie. E doar ploaie. Cel putin mult mai buna decat sa fi topit de soare. Spuse ea, incepand sa se indreptandu-se spre magazinul indicat de tip, pe un ton cu un calm ciudat.

-Hm... o persoana dubioasa, mă gândeam eu uitându-ma dupa ea cum se indeparteaza. Cred ca o sa merg sa-mi iau si eu un suc.... mor de sete. Din pacate nu pot bea apa de ploaie.
In drum spre magazin sunt umplut de apa de o masina. Ajung la magazin, iau o sticla de suc din vitrina frigorifica si intru ca sa-l platesc.

-Vad ca masina te-a aranjat bine. Spuse dregandu-s galsul, abtinandu-se sa nu chicoteasca in timp ce-si lua din raft cateva dulciuri, precum, batoane de ciocolata sa mini prajiturele, ceva jeleuri si orice ii mai face cu ochiul dupa care merge la casa sa plateasca. Afara ploaia se intatise, lovind cu putere fiecare lucru ce il atingea. Daca nu ai fi obisnuit, ai zice ca ar fi vrut sa distruga tot, dar nu avea suficienta forta. Tunetele erau tot mai intense.

-Multumesc, apreciez, raspund eu amuzat. Apropo, nu sunt cam multe dulciuri pentru o fata atat de pitica? spun eu in timp ce plateam sticla de suc.

Auzind cuvantul "Pitica" se bosumfla din nou.
-Am apetit mare! Bine ca esti tu inalt. Cati ani ai? Intreaba ea dupa ce se gandeste putin, platind dulciurile luate. Probabil ca le va termina pana maine, si dupa va veni dupa altele, sau cel putin v-a incerca sa ajunga pana la un magazin alimentar.

-Am doar 16 ani.. cat de batran iti paream? raspund eu. Totusi, tu nu pari mai mare de 13-14 ani. Si nu mai fi atat de bosumflata, nu iti sta bine cand esti bosumflata.

-Ha. am 18 ani. Sunt mai mare ca tine. Spune ea schitand un zambet de victorie. In timp, pleaca sa iasa din magazin si ea ceva din punga sa manance pe drum, cu toate ca afara continua sa ploua, dar era o problema pentru ea. Dar in timp ce manca, ce ar trebui sa faca?

Hm, are 18 ani? ma gandesc eu. Ei bine ,se mai intampla. Ies din magazin, imi schimb melodia de pe telefon , iau o gura de suc si incep sa ma plimb fara scop pe stradutele din centru.

-Si? Incotro acum? Spune fata, inainte ca baiatul sa-si bage casca inapoi si sa nu mai aud nimic. Nu-i frumos sa abandonezi o fata in ploaie sa stii. Spune ea mancand din ceva dulce din punga.

-Nu pare ca ploaia de te deranjeaza, raspund eu. Cum te numesti?
Hmm, ce persoana interesanta, ma gandesc eu. Mai iau o gura de suc.

-Mi se spune Amy. Imi pare bine. Tu cum te numesti? Spuse ea, mancand in continuare. Ploaia continua sa cada, iar picior de om, nu se mai zarea nici cum, prin imprejurimi. Totul era pustiu. Chiar daca ploaia nu ma deranjeaza, asta nu inseamna ca poti abandona o domnisoara asa. Spune ea, asemeni unei profesoare. Trebuie sa tii minte asta!

-Eu sunt Alex. Si nu te purta de parca ai fi mai batrana ca mine. Esti doar cu 2 ani mai mare ca mine. Si chiar poti spune ca te-am abandonat avand in vedere ca nu te cunosc ?

-Da, pot spune. Nu stii sa fi un gentleman? Spuse ea mancand in continuare. Eh, oricum, doar te tachinam. Mersi ca mi-ai aratat unde e magazinul. Vrei? Il ruga ea cu niste jeleuri, inainte sa plece.

-Desigur, spun eu. Iau un jeleu care avea gust de caise.
Cobor privirea si observ ce avea in picioare.
-Deci si tu folosesti AT-uri, nu-i asa?