Camera no. 666

Stateam linistita pe pat si ma uitam la tavan. Acum ceva vreme imi adusesem si bagajele si ma instalasem, si nu mai era nimic altceva de facut. Oftez prelung in timp ce ma ridic din pat si ma indrept spre fereastra.

Auzisem o voce in spatele meu, asa ca ma intorc. In fata mea se afla o tipa, pe care nu o cunosteam. Si totusi, cu siguranta e noua mea colega de camera.
- Um, nu. Eu sunt Asahina, dar poti sa-mi spui Hina sau cum vrei. Nu ma deranjeaza poreclele, spun scitand un zambet prietenos.

-Ah..
Spun aşezându-mă pe patul din cealaltă parte a camerei.
-Crucia Leid..

- Incantata de cunostiinta, Crucia, spun zambind dupa care ma departez de fereastra si ma asez inapoi in pat, privind in jur.

-Idem.
Spun uitându-mă la ea, după care mă reped să iau rucsacul. Se pare că uitasem ceva pe drum. Da.. ceva important, dar nu aşa de mult încât să-mi strice buna dispoziţie.
-La naiba! Zmeura.

- S-a intamplat ceva? o intreb putin ingrijorata in timp ce ma apropiu de patul ei.
Intre timp admiram camera. Era... okay. Nu era nici foarte simpla, si nici prea sofisticata. Era perfecta.

-Nimic. Ţipam la geantă.
Spun uitându-mă la ea cu o privire arogantă. Cum puteam să o uit? Era cel mai important lucru pe care trebuia să-l am.
-Nu-mi lua în seamă inocenţa.

- Um, cauti ceva? Poate pot sa te ajut, spun schitand un zambet mic si prietenos in coltul gurii, in timp ce asteptam raspunsul acesteia.

-Nu, mulţumesc.
Nu cred că tipa putea să scotă zmeurile din burtă. Sau putea? Eram stăpânită de emoţii, dar dornică să-mi simt flăcările. Cum îmi era interzis să-mi folosesc magia în academine, îmi las decât coada la iveală.

- Okay, cum spui tu, spun pe un ton plictisit dupa care ma indrept spre patul meu si oftez prelung.

- Da, spun oftand. Ce zici de o bataie cu perne? Sau o plimbare pe aici in jur? Chiar nu am apucat sa vad academia pana acum de cand am venit, spun razand.

- Ookay, spun ridicandu-ma din pat.
Cand ma ridic incep sa ma intind si casc involuntar, ducandu-mi mana la gura. Eram atat de plictisita incat pana si moartea parea o chestie interesanta. In fine. Ma indrept cu pasi marunti spre usa, asteptand sa vina si ea.
- Deeeeci, unde vrei sa mergem? o intreb zambind.

In acel moment imi ghioraie matele si realizez rosind ca nu mancasem de cateva ore bune.
- Um, ce zici daca mergem acum undeva sa mancam? Dupa putem decide pe unde sa mergem, spun zambind.

Dupa ce trecuse destul de mult timp, acum fiind probabil seara, ajung in camera mea si ma trantesc in pat.
- Azi a fost o zi plina de incarcatura emotionala, spun pe un ton soptit dupa care inchid incet ochii si adorm pe loc.
Dupa vreo 2-3 ore, realizez ca nu mai pot dormi, asa ca ies din camera si merg sa ma plimb.