Descoperirea virusului, înfruntarea.

Subiect: Descoperirea virusului, înfruntarea. Dum Aug 25 2013, 16:33

Să te simţi împovărată cu un lucru pe care-l stăpâneşti cu greu. Să-ţi dai seama că faci totul pentru binele cuiva, şi acel cineva să te trădeze. Mă simţeam sadică, împovărată cu un anumit lucru pe care l-aş fi putut regreta într-o zi. Mă deplasez uşor prin ţinuturile Tasmaniei, încercând să descopăr noul virus ce se răspândise în aer. Te simţeai uşor sterilizată, gândindu-te că poate nu e suficient să faci ceea ce faci acum. Ajung în oraşul No.6. Un oraş despre care se spune că a fost invadat de miile de viruşi albine care a omorât aproape tot oraşul. Acesta era în ruine, pe jos afişându-se numai vagile corpuri care stăteau putrezite pe jos. Intrarea era pustie, atât de amărântă încât nu vedeai nicio pasăre, decât corbii care mâncau carnea oamenilor. Era o artă perfectă. Arta pe care o căutam, cea a morţii.

Spoiler:

Atâtea case dărâmate, iar peisajul tot era unul viu. Cerul accentua prea mult apariţia vietăţilor. Ceea ce trebuia eu să fac era să iau monstre şi să aflu cum şi de ce s-a infiltrat virusul acela. Totul e prea ciudat pentru a fi ceva care să nu se observe. În afară de clădirile care erau prăbuşite, puteai numi chestia asta un cutremur, însă, cum îşi va susţine cineva opinia în legătură cu dispariţia umanităţii şi afişarea acelor cadavre. Totul era prea mult pentru o sigură persoană, însă ar fi trebuit să mă risc. M-am dus la primul cadavru pe care-l găsisem, inspectându-i corpul. Trebuia dispecat pentru a lua o monstră de ţesătură, însă nu aveam la mine ustensilele necesare. Totul era atât de ciudat. Îi verificam postura exterioară a corpului, în locul din care ar fi putut intra şi ieşi virusul. Din câte mi-a explicat o persoană înainte să moară şi ea din cauza aceasta, viruşii sunt sub formă de lipitori care îţi intră în corp. Nimeni nu a putut supravieţuii, în afară de o singură persoană. Trebuia să găsesc acea persoană, pentru a-i cere mai multe informaţii.

First day

Orientarea mea era desăvârşitoare, trebuia să găsesc acea persoană cât mai repede cu putinţă. Mă încărcam cu diferite probleme la care nu găseam un răspuns. Cercetarea mea continua şi în prima zi, însă cadavrele se dezhidratau, şi în felul ăsta nu puteau afla aşa de multe. Urmăream îndeaproape fiecare mişcare a fiecărei vieţuitoare care mărşăluia pe aici. Viruşii nu mai erau în aer, sau cel puţin asta îmi dădea de înţeles personajul. Te poţi gândii că totul nu este aşa cum ai fi vrut. Să te înfăţişezi în faţa unei persoane pe care încă nu o înţelegi. Trebuia să am controlul a ceva. A ceva ce nu ştiam ce este. Trebuia să existe un leac pentru acei viruşi. Dacă doctorul de care spunea acea persoană a rezistat, înseamnă că a găsit o cheiţă de scăpare într-o anumită perspectivă. Totul este bine? Este fals? Te poţi hotărî la un moment dat, ce ai decide? Începusem să adun informaţii din fiecare loc pe care-l găseam. Deodată dădusem peste o albină moartă pe jos. Fiind un virus, se pare că teoria mea era corectă. Poate fi omorât chiar şi în cele mai drastice moduri. Mă aproprii de ea, încercând să o ating. Deodată începe să se mişte. Nu ar fi trebuit să fie moartă? Presupunerea mea era greşită. Nu pot fi omorâte aşa de uşor, ceea ce înseamnă că.. acel doctor trăieşte cu propria-i moarte în el. Trebuia să-l găsesc cât mai repede cu putinţă.

Second day

După acea zi lungă pe care o avusesem, am pornit în căutarea doctorului. Trebuia să recapitulez tot ceea ce am aflat. Mai întâi, cadavrele de dezhidratau, ceea ce însemna că viruşii ieşiseră din corpul lor. A doua chestie: Viruşii nu suportă Soarele, devenind mai slabi. Ei trăiesc, dar în timpul zilei nu pot face nimic. Probabil de aceea îşi găsesc gazde cu ajutorul cărora de hrănesc. A treia presupunere a mea este că doctorul a ieşit din oraş. A fost aici pentru că altfel nu putea să aibă virusul. Problema era, cum putea să dau de doctor. Putea să fi murit din cauza acelui virus. Cât timp putea să reziste cu el? Mergând spre ieşirea din oraş, am văzut pe jos o bucată de halat alb. Putea să fie a oricui, dar posibil să fie al unui doctor. M-am muşcat de deget pentru a-l invoca pe Lulaby. Aceasta îi luă mirosul, îndrumându-mă spre ieşirea din oraş. Mergând în urma acestuia, am văzut că profesorul s-a repezit într-un oraş mai depărtat, dar populat. Era chiar el, oraşul Fiore. Deodată câinele se oprit în faţa unei case aproape abandonate. Să fi găsit acea persoană pe care o căutam? Păşesc uşor pe treptele scărilor care duceau spre uşă. Nu bat sau sun la uşă, ci intru direct. Ajung în camera de zi. Totul era dat cu susul în jos. Mă plimb, cercetând toată casa şi observ că nu este nimeni acolo. Să fi greşit Lulaby locul? Deodată aceasta apare, mirosind scările unei trepte care ducea la subsol. Era singurul loc pe care nu-l verificasem. Totuşi, cum îl ratasem? Cobor pe scările acelea, ajungând într-un loc luminos. Totul era acoperit de gresie de bună calitatea şi strălucitoare. Culorul era plin de lasere, totul era prea tehnologic faţă de ceea ce întâlnisem până acum. Probabil aici era laboratorul profesorului. Mă îndrept mai în faţă, dând de profesor. Totul era în ceaţă. Se pare că profesorul era chiar alchimistul oraşului nostru, Dr. Hainz. Rămăsesem uitimită. Mă îndrept spre el.
-Dr. Hainz. Ce căutaţi dvs. Aici? Spun pe un ton monoton.
-Aici îmi desluşesc cercetările în legătură cu virusul care s-a extins. Dar cum ai ajuns tu până aici? Spuse acesta.
-Lulaby m-a ajutat să te găsesc. Am fost în zona aceea în care a avut loc invazia, şi am aflat că şi tu ai fost infectat. Am venit aici ca să te întreb.. cum ai supravieţuit?
-Nu am făcut-o. Încă trăiesc cu acea moluscă în mine. Din fericire, acum mă apără de orice alt virus care s-ar putea infiltra în corpul meu. Ai spus că ai fost în oraş nu?
-Da.. Spun după care cad la pământ din cauza unei dureri ce mă apăsa pe gât. Nu ştiam ce este, leşinând după un anumit timp.
Dr. Hainz mă ia repede în braţe, punându-mă pe una din mesele sale chirurgicale. Se uită bine la rana mea, văzând că şi eu fusesem infectată cu acel virus. Încă eram inconştientă, neştiind ce se petrece în jurul meu. Doctorul şi-a luat toate ustensilele, reuşind să oprească clocirea insectei care se afla în corpul meu. Operaţia durase aproximativ şase ore, urmând ca să mă odihnesc o zi.

Third day

După o zi în care fusesem în parul său chirurgical, mă trezisem în plină zi. Îl observ pe Hainz cum se aproprie de mine.
-Ce s-a..întâmplat? Spun uitându-mă la el, în timp ce-mi duc mâna în zona gâtului.
- Se pare că şi tu ai fost infectată cu acel virus. Am reuşit să-l stabilizez. Se pare că acum ai aceaşi problemă ca a mea. De aceea insectele te vor asculta întordeauna. Acum ai abilitatea asta. De asemenea, vei observa ceva ciudat pe gâtul tău. Un semn rotund cu trei pucte negre. Ăsta este semnul devotamentului. Eu cu asta mă ocup. Niciun virus nu ba mai putea păşi în corpul tău. Eşti aproape imună. Albina care a fost introdusă în tine îţi va curăţa organismul, şi va îndepărta străinii într-o anumită limită de timp.

Spoiler:

-Ah.. mulţumesc pentru ajutor. Deci aşa ai reuşit şi tu să scapi. Cred că a fost o durere profundă, mai ales că nu ai folosit anestezic, cum ai făcut cu mine.
Spun ridicându-mă din pat, şi pornind spre ieşirea din clădire. Îmi iau la revedere de la Hainz, reuşind să înţeleg cum a reuşit să scape.

~ Va continua.

» Înștiințări ”Înfruntarea Eroilor”