Sigiliul sfiintei Zmeure.

Ajunsesem în faţa templului aşa cum ceruse fierarul. Ma plimbam prin împrejurimi aşteptând să răsară luna.
-Tsk.

Akky era la etajul unu al templului și privi pe geam spre Crucia.
-BAU! (strigă el încercând să o sperie)

-Nu cred că aşa se sperie o persoană.
Spun pe un ton ironic, punându-mi mâna pe frunte.
-Coboară.

Akky coborî repede în fața templului și se așeză pe niște cărămizi mai mari din jur.
- Huaaaah ... (se întinse el) șiii ce cauți pe aici?

-Trebuie să caut nu ştiu ce fel de sigilii. Dar tu?
Spun pe un ton calm, apropriindu-mă de acesta.

-Nimic-nimic, doar mă plimbam, nu aveam ce să fac așa că am trecut pe aici. (spuse el ridicându-se în picioare)
-Ai nevoie de ajutor? (zâmbi el) Oricum nu am nimic de făcut.

-Dacă insişti.
Spun în timp ce fac un pas.
-Apropo, trebuie să sperii pe cineva de la spate.

-Voi ține minte pentru data viitoare. (zâmbi el)
-Acum, revenind la ce îți trebuie ție, ce sigili trebuie să găsești?

-Cred că nişte sigilii pe care ar trebui să fie inscripţionate nişte fulgere.
Spun în timp ce păşeam cu paşi rari spre templu.
-Dacă eşti de ceva timp pe aici, ai observat ceva ciudat?

Akky privi în jur după ceea ce spunea Crucia, sigilii cu fulgere.
-Înafară de tine, nimic ciudat. (o urmă spre templu)

-Ai nevoie de o îngheţată.
Spun pe un ton ironic, înaintând.
-Nu am nici un reper. E atăt de.. ciudat.

-Ei bine ... sigilii ... fulgere ... E un templu nu poate să fie prea greu dacă sunt aici. Hai să ne împărțim. Eu mă duc la etaj tu cauți aici, dacă vreunul din noi găsește ceva să țipe sau așa ceva. (zise el urcând la etaj)

-Fie.
Spun în timp ce mă distanţez. În faţa mea se zări un coridor lung. Păşeam de-a lungul aceatuia, oprindu-mă şi atingând unul dintre inscripţiile de pe perete.
-Rose, rose, rose red.

Akky ajunse la etaj și se întinse așeză pe o cărămidă așteptându-se ca Crucia să găsească ceva. Se spriji cu spatele de perete și se uită în jur.

O invoc pe Lu, pentru a mă ajuta, în timp ce eu o iau în urma tipului. Totul era ciudat prin împrejur, lăsând o urmă de melancolie.

Akky era tot pe cărămidă și pentru că se plictisi și nu văzu nimic de acolo închise ochii și așteptă să o audă pe Crucia.

Urcând la etaj, îl văd pe Akky cum stătea şi nu făcea nimic. Mă aproprii mai mult.
-Să înţeleg că.. le-ai găsit.
Spun în timp ce mă uit cu o privire ranchiunoasă către el.

Akky o auzi fiindcă nu adormise încă așa că deschise ochii și se puse în picioare.
-Ă ... păi ... eram, adică ... vroiam să văd dacă îți vei da seama că nu fac nimic, se pare că ești foarte ageră! (spuse el la repezeală)

-Ăha. Îţi mai tremură şi vocea.
Între timp apare Lu, anunţându-mă că a găsit ceva. Îl trag pe Akky după mine, urmând-o.

Akky era tras de Crucia după ea știind că de data aceasta a scăpat așa că o urmă.
-Ai găsit ceva acolo jos?