Lacul Zero

Rebeli,rebeli,rebeli...numai rebeli,mah,nu e treaba mea,dacă ei vor ca această lume să cadă,să cadă...asta dacă reuşesc...Eram pe o bancă din faţa lacului de la periferia oraşului.Lacul Zero.Se spune că în acest lac,temperatura rămâne,sub 100 de m adâncime,constant zero..ceea e destul de fascinant.

Of, nimic interesant pe aici? Doar aglomerație, agitație și monotonie.
Ajunsesem într-un loc numit Lacul Zero. Nu știu și nu mă interesează semnificația numelui. Sper că voi găsi ceva interesant pe aici.
-Sper că e rece apa, am chef de înot.

"Hamlet"..de atâtea ori am citit cartea asta..şi nu mă satur de ea.Închid acea capodoperă şi îmi înalţ privirea către lac.Nimic schimbat.Măcar era linişte..şi nu erau nebuni îmbrăcaţi în tablă care au fost aduşi din trecut de nişte călători în timp...poate acel călător era beat..sau sub efectul drogurilor,dar,asta va rămâne mereu un mister.

Hm... mi se pare că e prea liniște pe aici. Adică nici măcar un ”chiț”, nici măcar un ciripit. Oare găsesc pești în lacul ăsta?
Rămân în boxeri și sar în apă de parcă nu mai văzusem apă de scăldat.
-Brr.. e puțin rece dar cred că mă pot obișnui.

Un zgomot rupse tăcerea.Încep a căuta cu ochii cine era "vinovatul".Găsesc un băiat care se scălda în apă.Mă uit la el câteva minute apoi îmi aplec privirea şi redeschid cartea.Ce păcat că a durat atât de puţin.

-Gata, am prins unul!
Mândru, încep să înot victorios și mă uit la peștele ăla apetisant.
Să-l mănânc acum sau mai târziu?

Mă plimbam pe lângă un lac. Speram să nu mă întâlnesc cu nimeni, numai de oameni mai aveam chef.
-Și când te gândești că mâine e acea zi blestemată care ar fi trebuit să mă facă vesel... zic eu punandu-mă jos pe iarbă

Cred că începe să mă ieie şi pe mine acea stare numită "plictiseală".Închid cartea.Se pare că zona devenea populată.Un vânt uşor începu să bată.Sigurat ambii sunt rebeli...

Mă uit împrejur și ghici ce. Văd o fată așezată pe o bancă și un tip ce venea aici.
Nu! Peștele e numai al meu!
-Oh... la naiba.

Gând: Perfect, am dat de ce mă feream.
Îmi închid ochii si oftez. Așteptam o furtună, un meteorit... sau tipul din apă să se înece

Se pare că am fost observată.Telefonul îmi sună dintr-o dată.Ăsta e Charls.Răspund.O singură propoziţie:"Familia ta se reîntoarce".Închid cu o privire amară pe faţă.
-Mai asta îmi lipsea.

Ies din apă și stau pe iarbă uitându-mă la cei din zonă.
-Am cerut puțină gălăgie... acum îmi pare rău.
Mai bine nu mă mai nășteam așa ”norocos”.

Aleg să tac din gură. Tipa părea a fi nervoasă iar tipul încet la minte. Perfect. *sarcasm mode, activat*
Am început să-mi mușc buza... ador sângele... ador să-l simt...

Nimeni nu interacţionează.Unul îşi muşcă buza,altul s-a îndrăgostit de un peşte..atunci,sparg eu gheaţa.
-Ce urât e să urăşti pe cineva.

-Eh, n-am avut un sentiment ca ăsta, cel puțin nu știu... Amnezie stupidă... Oricum, e un loc bun să înoți sau să te relaxezi.
Îmi iau hainele și mă îmbrac cu ele. Îmi iau și sulița, pentru că dacă o țineam acolo, tipul ăla putea să o ia.
-Deci pentru ce ai venit pe aici? Eu unul am auzit că aici e apa rece, bună să înoți în ea.

Gând: Deja au început să vorbească. O să se lase cu prunci. 
Din sângele care curgea mi-am facut un inel. Îmi plăceau chestile de genul.

-Pentru linişte.Am venit aici ca să scap de toţi şi de toate..dar,mă bucur că am intrat în discuţie cu voi.Ce sunteţi?
E o întrebare care nu am formulat-o bine.Sper să şi dăie seama că vorbesc despre rebeli şi imperiali.

-Ce sunt? Un amnezic cu un scop irealizabil. Dacă te referi de ”tabără”, sunt un rebel. Tu?
Sunt sigur că nu e rebelă... nu îi simt voința aceea de rebel.

O întrebare tâmpită de-a dreptul. Ce i-aș putea spune decât adevărul ?
-Sunt un criminal. zic eu în timp ce-mi puneam inelul pe deget

2 Rebeli.
-Presupun că răspunsul meu deja îl ştiţi.
Dacă nu-l ştiţi..atunci sunteţi chiar nişte oameni fără minte.