Luminile forumului

Se înserase deja de o bucată bună de timp, iar eu bântuiam străzile în căutarea unui magazin de alimente, dar din câte se pare orarul lor de lucru era până la apusul soarelui, chestie care mă enerva puţin. Forumul ( centrul pieţei ) avea o fântână din marmură albă cu pete gri şi negre care, cumva, dădeau o impresie plăcută ochiului. Felinarele în stil medieval începeau să se aprindă, una câte una, iluminând îngerul în vârful fântânii. Obosită din cauza căutărilor mă aşez pe margiena fântănei, care era destul de groasă.

In cautarea altor victime ajung aproape de o fantana si vad o fata stand pe marginea ei.
Gand:" Asta o sa fie urmatoarea mea victima."
Zambesc, scot sabia si ma duc spre ea. In minte imi apare " NU" si opresc atacul, iar ura din ochii incepe sa dispara.

În stomacul meu se începuse un război crunt iar zgomotul pe care îl producea se auzea destul de tare. Mă aplec de durere şi încep să , pe fir de limbă, să blestem orele petrecute în bibliotecă unde foamea şi setea erau pe ultimul loc.

- Esti bine? o intreb ingrijorat. Ce naiba zic eu aici!? spun revenind ura.
Inca nu imi pot misca mana pentru a o ucide pe Petra.
- Bun, cum ai facut asta?

Îmi ridic puţin privirea şi privesc silueta din faţa mea. Lumina felinarului din spatele ei o umbrea şi nu reuşeam să-i văd faţa.
-Ce să fac?
Apoi zgomotul produs de stomacul meu reînvie.
-Ăsta?
Şi îndic cu degetul arătător de la mâna dreaptă spre stomacul meu.
-Talentu.

- Nu, dar nu te pot ucide ceea ce e ciudat pentru mine.
Sabia imi dispare din mana, dar ura si intunericul din privire nu.
- Deci... esti bine?

Să ce?Mă uit la el puţin şocată dar apoi acea expresie îmi dispare ca o rafală de vând în mijlocul caniculei.
-Da, sunt bine, doar că nu am mâncat şi băut de cam multă vreme.
Să fie din cauză că am anatomia unui înger?

Pana atunci nu observasem cum arata ea, ci doar ochii ei. Imi mut privirea si vad tot corpul.
- Esti un inger? intreb mirat.

- Ăăă..cred..
Mă uit la aripile mele apropiate de corp.
- Faptul e că , mintea mea strălucită *spun pe un ton ironic* crede că sunt o subcategorie fiindcă aripile mele nu ies în spatele bustului ci la rinichi.
Durerea de burtă îmi trecuse şi mă ridic de pe bancă desfăcându-mi aripile şi arătânduile.
- Şi în ochi am cruci!
Spun eu entuziasmată.
-Poate sunt ceva înger al morţi! * ton şi mai entuziasmat*.

Flacarile si intunericul din ochii mei dispar cand observ perfect ochii fetei. Parul devine iar albastru si ochii la fel. Apoi pun mana dreapta pe umarul fetei.
- Nu imi vine sa cred, m-ai salvat. Ochii tai sunt cei mai frumosi din cati exista.
Dupa ce termin incep sa ma clatin deoarece sunt slabit.

Mă uit uimită la băiat şi observ că începe să se clatine ca o barcă în mijlocul oceanului pe furtună şi îl prin aşezându-l pe bancă.
- Te simţi bine?
Îl iau obraji între palmele mele şi încep să-l ciupesc încet, poate îşi revine.

Imi revin si apoi ii spun fericit.
- Eu sunt Forkey sau dark angel sau un fel de inger al mortii, spun razand. Imi pare rau pentru mai devreme, spun intristandu-ma.

- Eu sunt Petra şi nu te îngrijora ..mi se întâmplă şi mie să mă apuce ameţeala de la...
De ce l-a apucat ameţeala!? Faţa mea ia o expresie panicată.

-Am fost intr-un intuneric total si m-ai facut sa imi revin, dar schimbul m-a secatuit. De asta te atacasem, spun suparat pe mine.

-Mă atacasei? Serios?
Mă uitam uimită la el.

- Da, dar nu am putut sa te ucid, esti altfel, esti incredibila si eu dobitoc ca spun cu voce tare ce gandesc. Am ucis o persoana, imi pare rau ca am vrut sa te ucid si pe tine, spun intristat.

Mă uit uimită la el.
-Câţi ani ai?
Mă aşez lângă el pe bancă.

- Aproape 19. Dar de ce esti asa uimita? Chiar nu vroiam sa fac toate astea, spun in timp ce o privesc.

-Oh..nu ştiu, cred că e ceva natural să fi uimit când auzi că cineva a ucis pe cineva, chiar dacă nu a vrut.
Mă uit la el pentru câtva timp în care tăcerea se aşezase peste noi ca şi într-un cavou.
-Ce coincidenţă! Şi eu am 19.
Şi îi zâmbesc băiatului.

- Frumos, spun zambindu-i. Tu ce scop ai in viata sau pentru ce traiesti?