Plătesc la femei și iau cu mine bucățile de pâine care au mai rămas. -Am să devin clientul vostru! Și arăt "ok" cu mânca dreaptă. -Faceți o pâine extraordinară, dar acuma am de-l ajuns pe amicul meu. Bye bye. Iau avânt cu aripile și-l destul de rapid. Observ că nu se ține bine pe picioare. -Ține pâinea. Nu-i dau timp să răspundă căci îl iau ca pe o prințesă în brațe și mă înalt. -Wow...nu ești așa de greu.. Mințeam, dar am să încerc să nu-l fac să observe că îmi e greu.
- Nu trebuia sa ma iei in brate, puteam sa merg si pe jos.. acum sunt ca o povara pentru tine, mai sunt si destul de greu. Pe cine pacalesc, inca 20 de metri si eram la pamant. De ce a trebuit sa apara boala asta chiar acum?
Încep să râd. -Stai calm! Nu mai avem mult și biblioteca o să ne apară în față. "Știu să gătesc cât de cât" .Pe cine păcălesc eu..știu să fac doar clătite..