Baseball cu spirite-Jaden și Mugen în echipa națională

Eram în cimitir și îl așteptam pe Mugen să vină să ne antrenam noile tehnici. Era destul de interesant că mă înțeleg așa bine cu el. Am gândit la cald și ideea a fost că dacă el poate modela spirite, de ce să nu le invoc eu?

Ajung in cimitir pregatit pentru antrenament,desi cimitirul imi dadea fiori.Printre pietre si morminte il gasesc pe Jaden care statea si astepta(probabil mortii sa invie)
-Neata Jaden,gata de actiune?

Frigul îmi acapara oasele. După ce mă odihnisem o zi întreagă prin pădure, am decis să mă plimb puțin. Din nou, eram pierdut. Deja făcusem un obicei din asta. Din greșeală, bineînțeles, am ajuns într-un cimitir. Pietrele de morminte păreau că zgârie cerul negru al nopții. Nu erau multe stele pe cer, doar luna plină ce dăinuia peste noaptea răcoroasă. Bântuind, am dat peste două persoane. Una dintre ele părea a fi Mugen, iar alta cineva ce părea cunoscut. Nu îmi aduceam aminte concret, dar m-am apropiat de aceștia.

- Ce se crede că faceți în mijlocul nopții? Într-un cimitir? când m-am apropiat am văzut că cea de-a doua persoană era Jaden, pe care-l întâlnisem într-un bar.

Lipsită de chef, ajunsesem să mă plimb prin cimitir, fără ca măcar să ştiu cum am ajuns aici. Rămân într-un loc, încercând să descifrez miile de cuvinte care se auzeau din ecou. Mă îndrept spre locul din care veneau, like a awesome puppy. Odată ajunsă, obserb că două dintre voci îmi erau cunoscute, deşi pe a treia nu o înţelegeam. Unul dintre ei era Jaden, iar celălalt tipul cu care mă luptasem. Rămân pe loc, holbându-mă la ei.

-Wow, ce e activitatea asta aici? Credeam că doar eu cu Mugen am venit la antrenament. Salut Ryuji, neața Mugen, bună Șami.
Mă uitam la ei ca și cum eram înconjurat după care mă duc lângă Șamelle. Mă întind puțin și îmi scutur capul după care scot de la spate coasa și o înfig în pământ ca să o pot lua în brațe.
-Fără îmbrățișări pentru restu'

Raman cu o fata de gen "ce naiba se intampla aici" dupa care ma uit la fiecare in parte.
-Bun...sa incepem,Neata Ryu,Neata...ti-am uitat numele...
Dupa care ma asez pe o piatra de mormant si raman privind in gol.

Toată lumea se cunoștea cu toată lumea. Eu eram puțin confuz, încă nu-mi dădeam seama ce puteau face patru oameni normali într-un cimitir la o astfel de oră. Am preferat nici să nu mă gândesc la ce se poate întâmpla. Toți se așezaseră și păreau relaxați. M-am decis să fac la fel. O bancă din stâncă era în apropierea acestora. Acolo m-am și așezat. M-am jucat puțin cu inelul și am început să o inspectez pe fata apropiată lui Jay. 

- Deci, ce facem acum? îi întreb puțin sarcastic.

-Ce făceau şi ei. I suppose.
Spun în timp ce mă aşez pe jos, încrucişându-mi picioarele. Mă uiteam la tipul de pe bancă cum mă privea straniu şi ciudat, gata să mă mănânce, după care-mi întorc la privirea la ceilalţi. Scot telefonul şi încep să mă joc Flappy Bird pe el.

-Păi eu doar vroiam să mă antrenez. Șami, poți filma chestia asta? Ca să văd acasă cum mai pot îmbunătății ceva.
Îmi pun iar coasa la spate după care pun mâna pe un mormânt și începe să strâng energia ca să iau un spirit din acel mormânt. Urma să văd dacă îi pot da o formă.

Cobor de pe piatra si ma pregatesc si eu pentru antrenament.Dupa micul incindent cu Yamato m-am gandit sa incerc sa profit de eliberarea sufletului si sa vad ce pot face cu el.Inchid ochii si incep sa imi concetrez toata energia in afara corpului in asa fel in cat sa parasesc corpul cu sufletul.Doua bile albastre incepeau sa se formeze in fata mea si in cateva momente eram in afara corpului,insa am observat cum corpul a cazut la pamant ca un bustean.
-Ciudat...nu ar fi trebuit sa se intample asta...
-De unde stii?
-Pai ar fi trebuit ca tu sa imi iei locul....ce naiba cauti afara din corp!
Se pare ca in incercarea mea de a parasi corpul ca suflet ne-am scos pe amandoi lasand corpul,ca un sac gol.

Analizând în continuare, am văzut că Mugen se ridică și brusc începe să facă un fel de ritual ciudat. Am privit intrigat, până am văzut că acesta s-a prăbușit la pământ. Lângă el erau două bile de luminoase ce au început să dialogheze. 

- Ce se crede că face? am întrebat retoric, mergând repezit să îl ridic pe Mugen de pe pământ. L-am ridicat și i-am pus hoitul pe banca unde stăteam cu puțin timp înainte. A mai făcut asta înainte? întreb mirat.

Nu prea știam cum să reacționez așa că m-am sprijinit de o piatră de mormânt și am aprins o țigară. Aș fi vrut să mă antrenez și eu, în ciuda faptului că leneveam. 

- Oh, tu, fata de acolo, spun în timp ce o privesc, eu sunt Ryu, încântat.

-Şamelle, la fel.
Încep să-l filmez pe Jaden cu totul că nu prea se vedea aşa de bine, însă bilele tipului luminau în aşa fel încât să poate să se observe ceva. După câteva minute începuse să mă doară mâna, oprind camera şi băgându-mi telefonul în buzunar. Încep să mă holbez la cei doi, materializând fulgere mici pe degete.

De pe mormânt am reușit să iau un spirit verde sub forma unei bile luminoase în mână și arunc puternic bila către un copac dar s-a spart în el fără să provoace nici o daună. Se pare că nu e ziua mea norocoasă așa că mai încerc de câteva ori dar fără nici un efect fizic și mă îndoiesc că ar fi putut să o folosesc și altfel. Încă o încercare. Trag un spirit din sicriu cu coasa și lovesc spiritul cu piciorul iar de data asta a afectat puțin scoarța copacului.
-Pfff, am obosit puțin.
Mă uit spre Mugen și văd că și-a părăsit corpul.
-No, iară?

Ma invart putin in jurul corpului dupa care ii raspund lui Jaden.
-Nu iara,din nou...
Incerc sa intru la loc dar ceva ma da afara.
-Propriul meu corp ma poate respinge?
-Da...daca e cineva in el...

Totul era aiurea. Nu prea știam cum să reacționez. Fiecare era preocupat de propriile gânduri, iar eu nu puteam face mare lucru. Determinarea m-a lovit chiar atunci! M-am ridicat de pe piatra de mormânt și am înaintat. Fără a-mi da seama, am pășit strâmb și am aterizat în mijlocul unui cavou subteran. Nu puteam să spun că era o experiență prea extravagantă, mai ales că mirosul de sulf și cadavru înconjura întreaga zonă. M-am ridicat și mi-am scuturat hainele, după care am privit puțin în jur. Ceilalți nu văzuseră că dispărusem.

- Cred că vreți să vedeți asta! îi strig din adâncul pieptului pentru a mă face auzit. Eram cam la 4 metri în pământ. Până și eu mă mirasem cum am reușit să cad fără să pățesc nimic. Cu țigara, am încercat să aprind o mică haină aruncată la întâmplare în cavou. În jurul meu erau sute de bile asemănătoare ale lui Mugen. Ce mai așteptați? Veniți rapid! Am deschis o Zonă pentru a le permite acestora să intre fără să pățească nimic. Odată întrați în Zonă, aceștia ar fi levitat până la locul în care eram.

Odată ce am auzit vocea lui, mă uit în jur văzând că unul dintre ei nu mai era. Credeam că e doar imaginaţia mea infantilă sau lipsa de mâncare.
-Unde e tipul.. ah, da. His name.
Mă ridic de pe jos, văzând lumina aceea, după care mă îndrept spre ea. Îl văd pe tipul ăla, Ryu, sub câţiva metrii sub pământ, plecându-mi privirea spre gaură. Aşteptam ca ceilalţi să intre primii, după care şi eu.

-Păzea cu vin!!!
Și pun mâna pe o lopată începând să sap repede o groapă ca să ajung pe calea ușoară la el. Nu are efect plictisindu-mă de săpat așa că mă arunc în groapa inițială ca i cum m-aș arunca în bazin și la aterizare strig din groapă.
-Aștept notele de 10!
După care mă uit la Ryu văzând abilitatea lui.
-Mersi de levitație. Și acum de ce naiba sunt atâtea spirite aici?
Fac o față malefică ca și cum am dat de o mină de aur.

Vazand ca toti au coborat ma duc si eu dupa ei,lasand corpul acolo,ce se putea intampla,ajung si eu in groapa vazand celelalte spirite.
-Wow...ce de spirite,daca nu imi mai pot recapata corpul macar am am unde sta...
-Pot sta si eu?
-Sig...de ce esti aici!?
-Am vrut si eu sa vad ce e aici.
-Heh...sa speram ca nu pleaca corpul de acolo...

Amicii mei tratau problema cu prea multă simplitate. Cred că eram singurul care-și dădea silința. Nu am eliberat Zona, deoarece Șam încă nu coborâse. Chiar și așa, am adus două „bile luminoase” către mine, pentru a le analiza. Când am încercat să le ating, acestea s-au dematerializat într-o lumină verzuie, după care și-au reluat forma de bilă. Păreau a fi niște suflete pierdute, ceea ce probabil și erau. Am încetat să le ating, neștiind consecințele ce le puteam suferi în caz că sufletele pățeau ceva. Nu puteam spune la fel despre dragii mei companioni, ce păreau nepăsători asupra fragilelor spirite. Din senin, sufletele au început să se ridice către tavanul criptei în care eram într-un fel „capitivi”. Sufletele începură să lumineze și să se alinieze într-un anumit fel. Păreau că ne ghidează spre ceva. Am folosit Takt pentru a merge către suprafață. Șam era în apropierea Zonei, așa că doar m-am întins pentru a o prinde și a o aduce jos. Nu știam din ce cauză eram nerăbdător. Când am ajuns în criptă, am lăsat-o jos pe Șam așteptând să fiu lovit. Uitasem de țigara ce o aveam în colțul gurii. Am scuturat scrumul țigării după care am stins-o. Încercând să închid Zona, nu mi-am dat seama că mai erau trei suflete în interiorul său, exceptându-l pe Mugen cel despărțit. Cele trei suflete dispărură odată cu Zona. Simțeam o mică apăsare în mijlocul pieptului dar nu i-am dat de seamă.

- Să urmărim sufletele... Ce spuneți? spun rămânând puțin blocat, având un sentiment familiar, de parcă-mi reveneau amintiri.