Mai nou ma infiltrez pe la orci...

Inainte sa plec in mica excursie catre Valea Orcilor, am facut mai multe cercetari si nu mi-a placut ca sunt carnivori. Oare le plac aripile de pui? Si imi intorc privirea catre aripile mele.
Valea era un loc sinistru, cum era de asteptat, chestie care mie nu prea imi place, dar daca am de preluat niste informatii am sa le preiau..cost ca am sa devin carunta. Valea incepe cu o padure, deasa, clar, nu putea fi doar de 3 lulele 3 surcele, orcii au nevoie sa se ascunda. Intru palida la fata de frica si tin in mana o cruciulita. Trebuia sa-mi aduc parastasul.

Orcii începeau să se uite ciudat la Petra și deveneau nervoși la mirosul ei de om, totuși au așteptat să vadă ce vrea să facă fără să o atace. Câțiva din armată întorși din recunoaștere dau peste ea.
-De ce ești aici?
Spune un general iritat spre ea.

Eu tremuram cu acel medalion in mana.
-Eu...eu am v-...
Trag aer in piept. Nu se poate ca eu sa fiu o asemenea papa lapte.
-Domnule! Eu am venit aici cu un scop sigur! Sa preiau habar n-am ce informatii, si da, e in scop pacific, n-am venit sa declansez un razboi, pe aripile mele domnule!

-Suntem în plin război cu voi. Este destul de dubios.
Orcul o ia de bluză și o trage ca să nu mai fie cu picioarele pe pământ.
-De partea cui lupți tu? Dacă ești de partea noastră te păstrăm, dacă ești de partea lor, te mâncăm.

-Eu sunt neutra domnule, pe aripile mele, eu am venit cu un scop pacific!
Simteam cum mi se incheaga sangele de la frica. Eram palida, am mai spus, si acuma transpiram mai ceva ca o fantana arteziana in plina canicula.

Orcul o lasă jos după care o mângâie odată pe cap.
-Cred că te putem păstra ca servitoare pe aici, măcar pentru petreceri de victorie la palat, ca și astăzi.
Un alt orc se vede cum ducea un om spre temnițe și era aclamat din toate părțile. Acel om era Jaden ce s-a luptat cu armata la morile de vânt și a fost înfrânt.
-Ce frumos, o nouă pradă de război. Jaden Seju, o să luam ceva bani pe el după ce o să vină oamenii după el.

Dupa ce l-am vazut pe Jaden mi-a venit mintea la cap.
- Domnu! Sa fim intelegatori, de eu sa fiu servitoare cand si el poate fi? Bine, nu la petreceri ca mine, dar sa ma ajute in a face curat in camerele voastrea.
Stau si ma gandesc la ce am zis.
- Stati calmi, n-am de gand sa fac ceva.. deocheat cu el.

-Vezi rana acea gigantică pe spatele celui ce îl duce, făcută direct prin oțel. Asta a făcut băiatul asta de unul singur, asta și moartea a 700 de orci de categorie 1 și 2. Este un pericol pentru noi. După ce o să îl torturăm o să îl vindem înapoi oamenilor.
Orcul o ia pe Petra și o duce în castelul lor sinistru cu coridoare extrem de mari și o lasă într-o cameră.
-Aici vei sta de acum.

-Fantastic.
Noroc ca incaperea are geamuri. Incep sa ma strecor prin acel patrat si ma las in picaj. Aterizez usor in niste tufisuri,apoi ca si un ninja expert, incep sa merg in patru labe printre tufisuri. Trebuie sa-l gasesc pe Jaden, la dracu informatile.

Eu eram jos în închisoare păzit din toate părțile de orci de rank 4, orcii ce nu i-am putut omorî în lupta din câmpia morilor de vânt. Deși generalul părea să aibă un rank mult mai înalt. În temniță eram legat de toate membrele și lăsat într-un colt și nici colegul meu de celulă nu părea forte prietenos. Brațul meu stâng era cel mai rău, lanțul cu spini ce m-a rănit în luptă acum era fixat permanent pe mâna mea stângă și sângeram în continu.
-Oare cât sânge mai am în corp?

Dupa ce m-am tarat de-a binelea am dat de o intrare intr-o pestera, bine pazita de orci. Ok Petra, ce vei face acuma? Ies din tufisuri incercand sa fiu cat de silentioasa posibil. Merg cativa pasi si ma amplasez in fata orcilor.
-Buna ziua domnilor.

Eu eram cu fața spre ieșirea din peșteră și văzând-o pe Petra încerc să fac un mesaj către ea din ochi să facă o diversiune bună ca să am timp să scap.
-Jackpot.
Spun încet cât încercam să îmi canalizez energia spre mâna stângă pentru a crea o abilitate din lanț.

Observ mesajul lui J. , trebuia sa le distrag atentia, ha?
-Domnilor! Am o idee. Va vad pe toti asa de stresati, nervosi, va inteleg, sunteti in razboi, dar nu ar fi mai bine sa lasati stresul la o parte si sa va recreati? Cand am sosit aici am obsevat un lac termal, ati putea sa va relaxati muschii , chiar si mintea...
Ce naiba tot vorbesc? Macar trag de timp si le distrag atentia.

Unul dintre ei începe să tragă cu ochiul la mine fiind plictisit de conversație, ceva de gen "ce naiba caută și fata asta aici?" Observă că ori eram mort, ori plănuiam ceva așa că se apropie de celula mea.
Gând: Frate, mai am nevoie de timp.
Lanțul începea să intre din ce în ce mai mult în pielea mea.
Gând: -Hai Petra, mai am nevoie de timp.

Observ ca un orc se intoarce spre J. asa ca sar in carca la el.
-Domnu, vreti sa zburati?
Si imi deschid larg aripile uitandu-ma ca entuziasmata la el.

-Ce naiba vrei și tu?
Celalalt Orc deschide ușa celulei în care sunt și cel ce a încercat Petra să îi distragă atenția o aruncă direct în celulă pe ea, mai exact cât să mă lovească și pe mine.
-Măcar am încercat.
Lanțul intrase în pielea mea și rămăsese ceva ca un tatuaj pe braț.

Cumva ma cuprinde furia. Eram cu spatele la perete, capatana pe podea si picioarele suspendate deasupra capului meu, stranie pozitie, asa-i? Ma reindrept si-l privesc pe J.
-Lasa pe seama mea.
Incep sa ma concentrez. Energia din corp se canaliza intr-un singur loc. Ochii. Simteam cum iau foc, dar habar n-am de ce. Era prima data cand foloseam abilitatea din ochii mei. Respir adanc. Inchid ochii si incerc sa stabilizez energia din ochi. Apoi ii deschid privindu-i in pe orci.

Spoiler:

-De acum pana ce veti muri o sa ascultati doar de mine, ordinele mele fiind absolute.
O licarire galbuie se ivea in ochii lor. Cred ca am reusit.
-Deschideti celula si scoatetine din acest loc.
Zis si facut. Nici macar nu au stat pe ganduri. In cateva minute ne gaseam in fata pesterii.
-Wow..a fost destul de simplu.

Încă eram legat și era destul de deranjant, mai ales când vedeam că lumea mai dădea dovadă și de abilități noi.
-Petra, știu ca sunt pisălog și aiurea și multe alte lucruri enervante dar mă poți dezlega acum?
O spun destul de ironic, să nu îi vină și ei idei să mă manipuleze și pe mine.

-Oh, scuze.
Încep să analizez orci şi-l aleg pe cel care părea mai forţos.
-Habar n-am de ai cheile cătuşelor, dar dezleagă-l.
Orcul nici nu stă pe gânduri şi apare în spatele lui J. prinde cătuţele şi cumva le rupe, ca pe o bluză.
-Aşa-i mai bine?

Ies din temniță și realizez un lucru, mi-ai luat sabia și muniția. Asta era război așa că iau veste și fularul înapoi le pun pe mine, și bat în perete. Din perete iese o mână de schelet cu coasa mea și îmi iau arma.
-Ok, asta e una, și acum trebuie să îmi caut sabia prin castelul lor.