Pentru ca banca

Mă dau doi pași mai în spate. Doar ca să-i câștig încrederea.
-Dacă intenția ta e să fugi, nu vei reuși. 
Las capul în jos.
-...teoretic, orașul ăsta e al meu...

-Sti ca daca ai vrea sa acceptam ceva, ar trebui sa nu ne mai ameninti. Ce zici de asta? am spus eu calm si uitandu-ma fix la el

-Este in regula, spune Cain, intorcandu-se lent, pentru a nu-l alarma, cu fata spre Sigmund. Te ascult, nu te voi intrerupe. Daca ai orasul sub stapanire, "teoretic", atunci de ce ai nevoie tocmai de mine? Sincer, chiar daca ai posibilitatea sa afli destul de usor informatii despre persoanele de aici, nu cred ca ai informatii care te-ar putea ajuta despre mine. Pentru ca nu exista nimic legat de mine. Deci, de ce?

-...de ce... 
Îmi arunc privirea spre cei doi și încep să strig:
-În întreg orașul ăsta infect nu există decât oameni proști ! Ușor de influențat ! ... nu am nevoie de așa ceva să mă tragă în jos... de asta am nevoie de cineva ca și tine, tinere domn... tu mă vei ajuta să conduc mai mult decât un oraș...

-Ma plictisesti. am spus eu dandu-i drumul mainii lui Cain, punandu-ma in fund si rezemandu-ma cu spatele de cladire

" <Oameni prosti, usor de influentat>, dar chiar acum el incearca sa ma manipuleze. Ar fi atat de ironic sa fiu manipulat tocmai cu aceste cuvinte. Dar iubesc ironia. Si.. <sa conducem orasul>. Nu. El il va conduce. Eu il voi ajuta sa ajunga la cosdus. Sau cel putin asta vrea el."
-Fii direct: cum vrei sa te ajut?

Zâmbesc din nou. 
-Toate la timpul lor... 
Ploaia s-a oprit. Perfect.
-Ce-ați zice dacă am mâncă ceva în restaurantul de lux din acest port minunat ? Fac eu cinste.

-Cain, dute daca vrei. am spus eu apoi mi-am aprins o tigara

"Cred ca am fi mai in siguranta aici decat in acel <restaurant de lux>."
Cain isi scoate pistolul rapid, avand deja mana pe el in tot acest timp si il indreapta spre Sigmund.
-Imi pare rau, dar lui Matt nu ii plac "restaurantele de lux". Va trebui sa refuzam.

Încep să râd
-Vai Cain, unde îți sunt manierele ? Se vede că voi avea mult de muncit dacă voi vrea să te fac un interlop...
În spatele meu apar două ”matahale” de vreo doi metri

-Tu chiar nu intelegi ca daca vrei sa rezolvi ceva trebuie sa o faci cu calm si respect fata de cealalta persoana. am spus eu calm
Mi-am modificat gravitatia in asa fel incat sa ma misc mai repede si le-am tait gatul celor doua "matahale" inainte ca ei sa poata sa riposteze.
M-am intors cu fata la cei doi dar nu am spus nimic, nu era necesat, furia se vedea in ochii mei.

Spoiler:

Era rar cand Cain apuca sa vada acea expresie a lui Matt. Atat de rar, incat uita de existenta acelei parti din el. Simtea ca se teme de acea parte si ca o iubeste...in acelasi timp.
Cain actioneaza fara sa gandeasca prima data. In urmatorul moment, se trezeste alergand spre Matt, prinzandu-l intr-o imbratisare sufocanta. Poate ca nu vroia sa il vada luptand in aceasta aprte a lume, aceasta aprte de Iad, prina de violenta si murdarie. Poate vroia sa pastreze imaginea inocenta a lui Matt, sau cel putin ce credea ca este. Dar in adancul lui, a stiu tot timpul ca aceasta parte din Matt este reala, mereu a fost. De aceea, nu ii poate spune sa se opreasca, ar insemna sa renege ce este Matt cu adevarat.

-Drăguț puștiule... dar voi repeta: nu ai de-a face cu situația. Și încă ceva...
Reușesc să ajung între cei doi, despărțindu-i.
-...dacă te joci cu focul, te arzi.
L-am lovit puternic în stomac pe Matt, acesta căzând la pământ. Mă ridic și eu, și îi dau o carte de vizită lui Cain
-Îmi pare rău că s-a ajuns la asta domnule Cain. Sunteți bine veniți să mă vizitați la adresa respectivă, amândoi. zic eu dispărând din peisaj

Eram intins pe jos, plin de sange, ma uitam la cer iar durerea cauzata de tipul-cu-palarie ma cam supara. Cain era la vro 2 metrii de mine, mi-am intors capul in spre el pentru al putea vedea. Fata imi era inexpresiva, ma uitam tinta la el si nu spuneam nimic. Nu puteam spune nimic, probabil ca l-am speriat din nou. Mi-am intors privirea de la el si ma uitam din nou la cer, era intunecat.

Cain isi strange puternic pumnul, indoind invitatia care era dintr-un material dur, provocandu-i o mica insangerare. Nu isi putea controla bataile inimii, dar incerca sa isi stapaneasca impulsul de a distruge tot ce sta in calea lui. Se lasa la acelasi nivel cu Matt, prinzandu-l de mana.
-Matt, rezista...spune pe un ton stins, abia putand pronunta acele cuvinte.
Il ia usor de spate, apoi ii trece umarul pe langa gatul lui, ridicandu-l. Paraseste locul.