Liniştea parcului

Deja mă stabilisem la periferia oraşului într-o căsuţă micuţă,tocmai pe gustul meu.Ajunsesem în parc cu nişte chef de plimbare,dar se pare că stau şi lenevesc pe banca aceasta ascultând liniştea parcului...da..fiindcă nu era nimeni ,ceva straniu.

Era o usoara ceata in oras, imi placea pentru ca dadea un aer rece si misterios, oricum ma plimbam prin parc pe jos ca de obicei cu o geaca pe mine si cautam, nu stiu ce cautam.

Din depărtare aud nişte paşi.Zgomotul devenea din ce în ce mai tare,semn că se apropia.Îmi iau rucsacul şi scot din el o carte.O răsfoiesc şi îmi dau seama că nu era o lumină prea bună,şi nici momentul prea bun,pentru citit.

-Inca nu vedeam pe nimeni, nici nu auzeam nimic asa ca se parea ca eram singur. Scot dintr-un buzunat o moneda si ca sa atrag atentia oricui ar fi fost in jur o arunc sa faca zgomot.

Un zgomot sparse acea tăcere,ca şi un bolovan aruncat într-o fereastră.Mă uit prin jur,iar de după un mic dâmb,apare o figură..masculină.

Gand:se vede ca am avut dreptate, nu eram singur aici, deci nu pot invoca nici un demon.
Ma apropii incet.

Da,incertitudinea mea se transformă în sigurătate,era un băiat,bărbat nu-l puteam chema,fiindcă nu arăta...mă rog.Mă uit pentru câteva minute la el,apoi îmi întorc privirea în cealaltă parte.Se pare că avem companie dragă Lara.

Ma simteam putin ametit, trebuia neaparat sa fac invocarea aceea asa ca vreau sa o fac pe fata sa plece si tag un foc in sus.

Oamenii din oraşul ăsta chiar că sunt nebuni.Prima dată mă întălnesc cu unu care merge prin oraş cu coasa,crezânduse şmecher ca şi moartea,dar nici ca dracu nu-i,îi vai şi amar de el,acuma unu care vine în parc ca să tragă cu pistolu în aer.
-Ce-am făcut să merit asta.

-Pleaca de aici...
Ma uitam serios la ea, era ceva chiar urgent.

-Scrie cumva la intrarea în parc "privat"?Fiindcă eu am citit "public".
Ok...trebuie să am o lungă discuţie cu şefu...una foarte lungă.

"Timpul se scurge Rey"
-Stiu deja asta...*spun in soapta*
Incerc sa ma apropii.

Săracu băiat..dădea impresia că era drogat,mai ales după cum arăta la faţă.
-Ăăm...eşti bine?

Tusesc sange si un demon apare in spatele meu, eu cad in genunchi dar ii evit sabia demonului ce mi-ar fi taiat gatul.

Ok.Lumea o ea razna.Mă ridc şi-l trag repede de acolo pe băiat.
-Dacă mi-ai spune şi mie ce se întămplă,poate că te-aş ajuta.

-Am, imi trebuia un loc liber pentru a invoca chestia asta si sa o omor.
Spun totul destul de in gluma si fara problema, eram din nou in forma asa ca alerg spre creatura cu pistoalele in maini.

-Mare-i prostia în lumea asta..dar mai mari sunt ciudaţi din oraşul ăsta.
Mă uit la el cu ochi-n soare.

Nici o problema, acum eram din nou agil, din nou precis, nu am avut nevoie de mai mult de 3 focuri si monstrul demonic dispare.
-Sunt un exorcist nu un ciudat.

-Ăăăda.şi eu sunt un exorcist,da în Anglia exorcişti nu trăgeau focuri în mijlocul parcului,nu umblau cu coase prin oraş crezându-se moarte...of..