Near's house.

Ajunsesem în faţa casei. Era una modestă, mov~. Înaintez, descuind uşa.
-Come.
Spun în timp ce las cheia în uşă, ducându-mă spre dormitor.

Mă uitam pe acolo dar dintr-o dată cand mergeam se stinge lumina în toată casa și mă împiedic.
-Eh, asta mai lipsea, pană de curent... stai, pană de curent
Zambesc pervers, mă ridic și mă întrept spre dormitorul ei.

-Becuri. Numai becuri! Vechea poveste.
Spun în timp ce mă opresc, luându-mi telefonul şi pornind blitz-ul. Acum trebuia să-mi strâng hainele pe întuneric.

-Dacă vrei le poți strânge și de dimineață și stam la tine în noaptea asta.

-Bun aşa. În schimb, mă duc să iau cheile.
Spun în timp ce iau telefonul, îndreptându-mă spre intrarea în casă. Iau cheile din uşă, încuind-o şi retrăgându-mă în cameră.

Încercam să mă fac comod în pat...
-Of blugii ăștia.

-Ştiu că nu e aşa confortabil. Te chinui, în seara asta.
Spun în timp ce mă aşez lângă el.

-Cine spune că trebuie să mă chinui, și nu uita că trebuie să mă mituiești pentru că am spălat vasele.
Spun în timp ce o iau în brațe și o sărut pervers.

-Şi eu care credeam că ai uitat. Nţ.
Spun în timp ce îi mângâi obrazul, cu cealaltă mână ţinându-mă de el. Încep să îl sărut, lăsându-mă în voia sa.

Am muscat-o puțin de buza inferioară, după îi sărutam gâtul în timp ce îi dădeam bluza jos.

Îi mângâiam corpul, plimbându-mi mâinile pe acelaşi traseu. Îi ridic bluza uşor, dându-i-o jos în cele din urmă. Gândul era profund, astfel că acţionam intuitiv, ghidându-mă după mişcările sale.

Dimineata urmatoare ma trezesc inca obosit, e adevarat ca e vina mea ca vreau si ca imi place.

~~
Mai trecuse încă o seară, de data asta simţindu-mă mai obosită decât de obicei. Mă scol din pat, ducându-mă în bucătărie pentru a face o cafea.

Îmi era atât de lene să mă ridic din pat încât spun sperând că Near e pe aproape.
-Near, îmi aduci și mie o cafea te rog frumos?

-Da.
Ţip, după care mai iau încă o cană, făcând o altă cafea. După ce le terminasem, mă îndreptam cu cele două ceşti spre dormitor. Mă îndrept spre el, dându-i-o.
-Ia.

-Nu a fost un deranj nu?
Spun în timp ce iau o gura.
-Puțin cam amară...
După care o sărut.
-Mult mai dulce.

-Nu e vina mea că nu ştiu de câtă cantitate de zahăr ai nevoie.
Iau o gură de cafea, după care mă uit la el.
-Pentru mine e bună!

-Hey, am nevoie de zahar ca sa fiu în formă toată ziua și să am energie.
Spun asta în timp ce ma arunc pe role dar s-au pornit cam devreme și am ieșit forțat pe geamul ce era deschis.

Mă duc spre fereastra pe care ieşise.
-Aşa se pare.
Spun pe un ton încet, începătând să fac curat şi să împachetez hainele.

-Sunt bine, mulțumesc de întrebare.
Spun asta intrând înapoi în casa tot pe fereastra, speram sa nu ma fi observat cineva ca să sune la poliție