Un nou inceput

Ajuns sa nu mai stiu nici cine sunt ma intind pe jos in mijlocul unei paduri, deoarece nu cred ca ar trece cineva pe aici. Imi indrept privirea spre cer si incep sa ma gandesc la nimic.

Dintr-un arbore, de la inaltime, se prabuseste brusc o persoana intr-un palton alb si cu o masca de gaz, ramanand cu fata in jos, pe pamant. Dupa cateva clipe lungi, ramane la fel de nemiscat.

Aud toata miscarea dar nu ma obosesc sa incerc sa imi dau seama ce a fost. Raman tot acolo privind in gol. Dupa cateva secunde ma ridic si ma indrept spre acea persoana.

Clear se ridica brusc, printr-o actiune aproape inumana, fara sa para ca are remuscari. Isi deschide umbrela, asezand-o pe umarul stang.

Ma uit spre acea persoana si ii studiez fiecare miscare. Gand:"Interesant, poate invat si eu ceva." Ajuns langa ea, spun pe un ton calm privind mai mult prin persoana din fata mea:
- Esti bine?

Clear isi aduce aminte de ceva si cerceteaza ingrijorat umbrela, fara sa spuna nimic. Umbrela era in regula.
-Cat timp umbrela mea este bine, si eu sunt~!

- Deci umbrela e in legatura cu trupul tau? Apropo, ce e cu masca aia? A, si eu sunt Forkey.

Clear il analizeaza scurt pe acesta.
-Masca...? spune Clear mai mult pentru el, pe un ton incet.
Era prima data cand cineva il intreba despre masca, de obicei oamenii il evitau sau se uitau ciudat la el, fara sa inteleaga de ce o poarta.
-...Cineva mi-a spus ca nu trebuie sa o dau niciodata jos cand sunt langa alte persoane...continau Clear pe un ton resemnat. Ma bucur sa te cunosc, Forkey-san~

- Si stii motivul pentru care nu trebuie sa o dai jos. Cum te numesti? intreb interesat de persoana din fata mea.

-...Clear, raspunde acesta scurt, pe un ton incet.
Isi deschide umbrela larg, punand-o deasupra sa pe umarul drept.
-Parca stelele cad deasupra pamantului, ca intr-o ploaie de lumini, spune acesta mai mult pentru el, tinand umbrela pentru a se apara "De ploaia de stele".

- Poate unele chiar cad. Incantat de cunostinta. Realizezi ca la un moment dat o sa te fac sa iti dai masca jos, nu? spun pe un ton calm.

Clear se da in spate cu doi pasi nesiguri.
-Nein! Nein! Ma vei uri dupa asta! Nu vreau sa fiu detestat din nou! striga Clear, scufundat in propriile lacrimi din masca.

Ma duc langa ea si ii soptesc la ureche:- Singurul lucru ce poate sa ma deteste e vidul etern. Infatisarea cuiva nu ma poate detesta niciodata. Chiar vreau sa vad ce se ascunde sub masca.

Lacrimile lui Clear se inmulteau, dar nu din cauza fricii pe care o simtea mai devreme. Era un sentiment cald, de intelegerea. Clear isi duce mana, stergandu-si lentila de la masca, uitand ca nu isi poate sterge lacrimile.
-Nu merit...Nu merit intelegearea ta...suspina incet Clear. Dar nu pot face asta.
-Te-am deranjat ...? Cred ca este un loc la care tii...

-Nu meriti intelegerea mea? Esti prima persoana care imi vorbeste, nu ai cum sa ma deranjezi, spun pe un ton calm schitand un zambet.

"Si tu esti prima persoana care imi vorbeste...Ughh...Nu prea vorbesc cu ceilalti, ce ar trebui sa spun?"
Clear se asaza jos, tinandu-si umbrela.
-Pareai ca te gandesti la ceva, ceva important...

- Da, ceva extrem de important pentru mine, singurul lucru pe care il am si la care tin: "Nimic", spun in timp ce ma intind iar pe iarba.

Pe expresia lui Clear apare un zambet larg, amuzat, desi nu se putea observa din cauza mastii.
-Chiar ma bucur ca te-am cunoscut, Forkey...spune acesta pe un ton incet, privind spre bolta cerului.

- Inca nu am uitat de masca aia, chiar nu vrei sa ti-o scoti? Vreau sa cunosc persoana ce se afla sub ea.

Clear isi inclesteaza ingrijorat degetele.
-...Ma tem ca imi este imposibil. Cineva a spus ca orice as face, nu trebuie sa dau masca jos, pentru ca sunt diferit fata de ceilalti. Cred ca face parte din mine...Cred ca ar trebui sa scoatem mai intai mastile ce ascund adevarata personalitate a oamenilor, heh~ spune Clear, avand acelasi zambet bland.
-Poate si Forkey-san poarta o masca chiar in acest moment, dar nu una fizica, spune acesta indreptandu-si privirea analitica spre el.