Un nou inceput

- Tu gandesti foarte bine si chiar port o masca, dar nu acum. In momentul asta sunt chiar eu, dar daca nu crezi, asta e.

-Nu am niciun motiv sa fac asta, dar te cred mai mult decat oricine. Cred ca natura ta de a fi inspira asta, cel putin mie, spune Clear pe un ton mai determinat comparativ cu cel de pana acum.
Tinand mai liber umbrela, o rafala de vant o ridica brusc in atmosfera, blocand-o in arborele de unde a cazut Clear.
Acesta se ridica repede si intr-un mod copilaros se agita pentru a ajunge la "comoara lui".

Arunc de jos un kunai legat cu o ata spre umbrela, acesta incolacindu-se de manerul acestuia. Celalat capat al atei ii-l arunc lui Clear.
- Uite, acum te poti distra putin, spun zambind.

"De ce nu m-am gandit niciodata la asta?"
Clear era atat de absorbit de idee, incat a uitat sa ii mai multumeasca. Dar pentru a nu deranja, s-a indepartat, agitandu-se ca un copil in ciuda inaltimii lui.
-Yeeeeeeeeeeeeee~ se auzea ca un ecou indepartat strigatul lui Clear.

Ma ridic si ma indrept cu o viteza foarte mare spre Clear. Ochii mi s-au modificat si in frunte a aparut un al treilea. Ma opresc langa acesta, abia mai tinandu-ma pe picioare. Gand: "Nu din nou, la dreacu."

-La aceasta "masca" te refereai, huh? spune Clear pe un ton schimbat, avand un zambet usor ironic.
Treptat, aria din jurul celor doi este lumina puternic, iar mici lumini asemanatoare cu stelele de pe bolta cereasca plutesc in atmosfera. Energia lui Forkey, cea diferita de pana acum, este lent absorbita si eliminata de Clear. Lumina incepe sa dispara, inlocuita de intunericul noptii.

-Nu la asta, o sa intelegi tu mai tarziu. E vorba de cum ma comport cu anumite creaturi. E complicat ca nu ma pot controla cateodata... nu prea trebuia sa vezi asta.

Clear isi adanceste manecile in buzunarele largi ale paltonului alb.
-...Si eu speram sa nu vezi acea parte desgustatoare din mine. Heh, dar inca esti aici, fara sa te indepartezi de mine...Sper doar ca esti mai bine acum, Forkey-san, spune acesta pe un ton stins, aproape fara viata.

- Eu mereu voi fi bine, chiar si mort, asa ca nu iti face griji, spun indreptandu-mi privirea spre ea.
Ochii sunt extrem de ciudati, in unul se gaseste o flacara intunecata, in altul o cruce si o lumina puternica, iar in altul puteai sa vezi universul.

"Sa nu imi fac griji cand spui asta...?"
-Dar persoanele care tin la tine? Cum ar putea fi bine daca tu nu ai mai fi...? intreaba Clear ingrijorat, indreptandu-si privirea spre bolta cerului; stia cat de deranjant era cand oamenii se uitau insistent la masca de gaz si nu vroia sa ii trezeasca acelasi sentiment lui Forkey.

- Tine minte, eu nu privesc exteriorul ci interiorul. Eu nu privesc copacul, privesc prin el. Mda, a sunat ciudat. Oricum nu exista oameni care sa tina la mine, asa ca nu are cine sa planga.

Clear nu se poate abtine sa nu surada la comparatia facuta.
-Nu pot intelege "oamenii"; ar trebui sa aprecieze o persoana precum este Forkey-san. Dar aici nu consider ca ar fi prierderea lui Forkey. Ar fi o pierdere doar pentru aceasta lume de Iad, spune Clear avand acelasi zambet.

- Clear, eu trebuia sa fiu mort, chiar nu stiu cum de am scapat. Oricum e bine ca am exista si persoane ca tine. Apropo, te voi vedea si fara masca, iti promit, spun pe un ton calm.