Camera 5

- Deci am terminat si cu chestia asta. Pana la urma ai gasit tu ceva.

- Era ceva provizoriu mai mult.
Ivie se duse-n patul lui şi-l lovi cu perna râzând.

Primesc doua lovituri de perna.
- Hei, nu e corect.
La urmatoarea lovitura de perna o prind de maini si ma apropi de ea.
- Nu te mai las eu sa ma lovesti, spun razand.

- Mbine. (spuse pe un ton uşor dezamăgit şi îi dădu drumul pernei)

- Sper ca nu te-am suparat. Poti sa ma mai lovesti daca vrei, spun in timp ce ii dau drumul la maini.

Ivie îl priveşte mirată, dar totodată amuzată.
- Oke, mă laşi să te mai lovesc dacă vreau, asta e ciudat.

- Oricum nu ma doare, deci care ar fi problema? intreb eu zambind.

- Păi ţi-ai schimbat rapid planurile. Oricum când mă laşi nu mai are acelaşi farmec.

- Mda, ce ar fi daca as folosi si eu perna aia?

Ivie îl privi puţin şi îi întinse perna.
- Să nu-ţi vină idei.

- Ce idei sa nu-mi vina?
Iau perna si o lovesc incet.

- Cam ca astea, oricum fie, presupun că-i un fel de răzbunare.

- Putem spune si asa, dar pana acum am dat o singura data.

- Păi- păi, nu-ţi ajunge o singură dată?
Ivie îl priveşte puţin, apoi pentru a scăpa se mută în patul unde stătea prima data.

- Sa zicem ca e bine si asa. Acum cred ca ar fi randul meu sa vin cu o idee.

- Am scăpat uşor. Şi, ai o idee, ceva? (spuse pe un ton nerăbdător privindu-l)

- Da... Defapt nu prea. Nu stiu ce putem sa facem aici. Vrei sa mergem pe undeva?

- Dar, dar, prima dată spusesei da. (zise pe un ton dezamăgit) Dacă ştii unde, mergem.

- Asa am spus, ce zici de restaurant ca imi e cam foame, spun eu zambind.

- Da, mi-e indiferent locul. (rămase cu privirea aţintită spre el câteva secunde, apoi se ridică)