Fortareata[privat]

- Acum? Acum nu prea stiu. Nu ai tu cumva vreo idee? intreb zambind.

-Eu un m-aş plimba.
Spun privindu-l, schiţând un zâmbet. Ies din clădire, mergând cu paşi rari.

- Nici eu nu mai stau.
Plec si eu in urma ei din cladire.

Ajungem amândoi în faţa unei pietre mari şi ciudate. Era îmbinată cu crengi lungi prelungite cu ţepi. Imaginea era frumoasă, creeându-şi propria-i inspiraţie din aceasta.
-Mereu m-am gândit că pot creea artă din diferite plante.
Spun uitându-mă la el, apropriindu-mă de piatră.