Inima de gheaţă

Tanarul ajunge intr-o insula numita Everlue, parca. Acesta cauta inima ghetii si auzise ca o vrajitoare ce are un castel pe aici pe undeva poseda acest element. Rinn cauta ceva timp castelul insa nu gaseste nimic. Se gandeste apoi ca poate cineva stie despre aceasta infrastructura, insa era esueaza - nimeni nu era pe acolo. Poate ca trebuia un descantec ceva ? Tanarul incepe sa urle pe acolo "IceBerg" de cateva ori, dar tot nimic nu se intampla. Insa, cand da ocolul muntelui de vreo trei ori, in varful acestuia observa o constructie exorbitanta creata din totala gheata. Acesta se indreapta cu pasi repezei intr-acolo, iar dupa cateva minute este in fata portilor acestui imens castel din gheata. Nimeni nu era acolo, iar frigul era perfid, inghetul izvorand parca din neant. Tanarul intra relaxat contempland panorama spectaculoasa din fata-i inghetata de vantul sovaitor. Acesta strabatu multe camarute din acest palat. In interior tot nimeni nu era. Rinn incerca sa mai caute intr-un vestibul imens tocmai din ultimul etaj al acestui regat. Intra acolo, insa nu zari decat o masuta si doua scaune regesti. Se indrepta intr-acolo si zari ca pe masuta aceea este un joc ciudat cu niste pioni, un calut in miniatura, un rege, o regina si alte figurine ciudate tot din gheata. Era foarte frumos, era liniste, era... sumbru, parca cineva se pregatea sa moara aici si nu zic asta pueril vorbind. Tanarul auzi niste sunete, iar cand se uita mai atent o silueta invaluita in alb puer il contempla. Cea din urma se apropie de el fara sa spuna vreun cuvant, apoi se aseza linistita pe unul din scaunele acelea. Ii facu tanarului semn sa se aseze, iar acesta, fara sa protesteze ca si cand ar fi fost controlat se aseza jos, iar cand puse mana pe una din acele piese parca cineva ii dicta ce trebuie sa faca. Ca si cand ar fi fost intr-o alta lume, timpul disparand, inteligenta hranindu-se cu frigul ce-i sfarteca viata... Tanara din fata lui avea un zambet ciudat, foarte rar ce nu putea fi explicat in cuvinte, prelungindu-se in zigzaguri, ba un zambet de durere, ba un zambet de frenezie. Cei doi jucara jocul ciudat timp de cateva ore. Pisele alergau pe planseta creionata cu pudoarea prafului de iarna si gheata combinate intr-un miros rece si inflexibil ce inspaimanta narile tanarului cuprins in vraja minunatei experiente. Ciudat inseamna frumos ? Intr-adevar, acest lucru se repeta intr-un milenar mod, la nesfarsit... aproape. Era foarte interesant, piesele parca inaintau ca si in razboi, strategiile creionandu-se. Tanarul nu stia ce face, insa mutarile sale era spectaculoase, distrugeau tactic, penetrau ziduri, comandau cohorte si inaugurau petreci de pacifism s.a. Sfarsitul aproape ca isi lua calea si dogori in afara. Simtea fiorii unui vis de vara petrecut tomnatec cu o aleura de iarna. Sfarsitul se apropie, iar o rafala de zapada, succedata de o avalansa colosala insfacara visul. Totul se termina. Rinn se trezi la poalele muntilor, insa cu inima ghetii in mana. Se pare ca tanara dorea doar sa se joace, sa aiba un prieten, sa aiba un moment special, o fantoma a timpului prezent ce se prefacuse in trecut, insa viitorul nisipos ii inapoiase visele. "Sa fi fost o naluca" Cu aceste ganduri si aceasta experienta abisal de coplesitoare se hotara sa paraseasca taramul. Fusese frumos ... Dar pana apare din nou vrajitoare în faţa lui cu o licoare foarte ciudată în mână .
-Ai luat inima ? O sa iti iau barbatia !
Si dintr-o data Rinn se trezeste femeie iar vrajitoarea spunandu-i ca este permanent dar pe sticluta scria "neexperimentat" deci nu facuse teste cu licoarea inca si eu eram tinta ei. Acum sunt femeie !? Si ce ciudat arat ! Nu o sa fie pentru totdeauna. Fug repede de acolo prinzand frica de ea.