Câmpia din inima păduri

Mă plimb prin pădure liniştită,fără să-mi pese de nimeni şi de nimic...gândurile mele străbăteau munţii şi ajungeau direct la dealul Mountmatre,acolo unde mi-am petrecut minunata mea copilărie alături de părinţii şi fraţii ,parcă şi acuma îi aud cum strigau după mine când nu mă găseau la vaţea ascunselea,aveam nişte locuri care nici acum nu le-am dezvăluit fraţilor.Merg merg şi iară merg tot cu gândul la trecut ,observ că copacii deşi ca blana unui motan persian începeau să se rărească,lăsând raze de lumină jucăuşe şi brize de vânt posnaşe să se joace cu părul meu.Măresc pasul iar în căteva minute mă regăseam în inima pădurii ...defapt...mă regăseam în inima ascunsă a păduri,era o parte neexplorată,mai ales că era o câmpie de flori sălbatice.Mireasma îmi umple sufletul imediat şi nu ezit să merg mai spre centrul acelei câmpii de flori.

Adora sa se relaxeze. Poate era singurul lucru care stia sa-l faca perfect. Era...era asa liniste. Cateva pasari se auzeau in departare, dar le ignora. Fosnetul frunzelor o linisteau si ii dadeau un oarecare gande de singuratate. Da, era adevarat. Era singura si stia asta...dar ii era frica.

Se ia in brate si porneste iar la drum. In departare vede o silueta neagra care statea in picioare. Se apropie si observa ca era o fata.

"U-Un om...Calmeaza-te Arien!"

- B-Buna...

Aud o voce necunoscută urechi mele care ...avea un auz destul de bun.Mă întorc şi în spatele meu observ o figură feminină..care emana o aură de nesigurătate.Simţeam o oarecare frică în glasul ei tremurând,parcă,şi îmi pictez pe faţă un zâmbet, poate aşa am să o calmez,am să-i arăt că nu sunt "rea" şi sigură pe mine îi returnez salutul.
-Hey.

Se apropie mai mult...incet si cu pasi marunti. Nu stiu de ce facea asta, de ce era timida. Poate ca vorbea cu un om. Asta sigur era motivul. Isi strange marioneta la piept si isi face curaj sa vorbeasca din nou.

- Eu sunt Arien...t-tu?

"Arien, fii mai...tu!"

-Mei.
Zâmbetul de mai înainte deveni mai mare.Încercam să-i arăt prin acel zâmbet că nu avea de ce să se teamă...eram o fiinţă normală care nu ar putea face rău niciunei muşta...asta dacă nu era provocată sau pentru protecţia ei şi a celor din jur.

Trebuia sa lase aceasta timiditate si s-o arunce undeva departe pentru ca fata aceea parea destul de prietenoasa. Isi intinde mana catre ea si rosteste incet.

- Lui Arien ii pare bine.

Afiseaza si ea un zambet; ii iesise aproape bine. Mai avea putin de exersat si poate ii reusea.

"Okay, Arien poate face asta."

-Oh..
Râd puţin de spusele fetei.
-Şi lui Mei îi pare bine.
Apoi îi strâng mâna ei în mâinile mele purtândule sus şi jos...aşa ştiam că se face,dar dacă ar fii să mă iau după tradiţile franceze ,ar trebuii să o sărut pe obraji..dar m-ar crede o ciudată...

Voia sa afle mai multe despre fata, dar nu era sigura daca si ea voia la fel. Se asaza langa un copac si ii face semn cu mana sa vina langa ea.

- Arien nu se pricepe la comunicat, dar spera ca n-

Se blocheaza un moment. Adevarat, nu stia ce sa spuna. Nu era buna la asa ceva. Nu a mai facut asta de ceva vreme. Trage aer in piept.

- Cati ani ai?

"C-Ce a fost asta?! Arien, nu te pricepi la nimic!"

-18 ..
Părea oarecum mai în vărstă decât mine la ani..dar personalitatea ei mai tânără..de ce?Oare a păţit ceva care a traumatizat-o?Încep să mă gândesc la posibilile pretexte.
-Poate are un decificit-Chris
-Neeeaa ..n-are cum măi omule
-Doamnă...-Chris-
-Bine..creaturo...

"Daca Arien isi schimba personalitatea acum, fata va crede ca e nebuna. Arien nu vrea asta..."

Da din cap dezaprobator, apoi observa ce a facut. Fata nu avea de unde sa stie ce gandea Arien, deci prin gestul de acum un minut...avea destul sanse sa fie crezuta o nebuna.

- N-Nu...adica...umm.

Se balbaia si nu stia ce sa zica. De data asta a dat-o in bara. Nu credea in "Prima impresie conteaza", deci nu avea de ce sa se ingrijoreze. Dar totusi era putin ingrijorata. Nu voia sa se fereasca data viitoare cand o vedea pe Arien.

Nu ştiam cum să reacţionez..dacă credea că o credeam nebună?Sigurat va crede asta de spun ceva greşit..în concluzie trebuie să fac în aşa fel încât nu am observat ce a făcut ,şi eu fac gesturi când gândesc.
-Ce?Ai făcut ceva?
Mă uit cu o faţă curioasă la ea.

- Uhum...Arien mereu face ceva...ceva gresit cu siguranta.

Deja se simtea nostalgica si nelinistita. Se ghemuieste si se uita in gol. Nu voia sa o sperie pe fata cu iesirile ei ciudate. Voia doar prieteni pe care nu stia cum sa-i obtina...nu stia nimic despre acest subiect. Ii era unul strain; neexplorat.

"Arien, ce faci...? In ritmul asta vei ramane mereu singura...Mereu!"

- Nu! Arien nu va fi singura! Iesi din capul lui Arien! *isi pune mainile in cap si ridica tonul*

Imadiat isi deschide ochii si realizeaza ce a facut. Sigur fata era speriata si imediat incepea sa fuga cat mai departe. Voia sa calmeze lucrurile si sa ii explice situatia, dar nu putea scoate niciun cuvant. Gura parca ii era sigilata.

Clipesc de căteva ori.
-Stai cam prost cu comunicările...cred că ai nevoie de un profesor expert în asta...Chhhriiis!!
Şi din mâna mea iese brunetul.
-Spune-ţi doamna mea...e ceva problemă?
-Cam da ..nu ai dorii să ne ajuţi să vorbim mai liber?
Îmi pun mâinile pe umeri ei şi zâmbesc fetei.
-Cum?Aşa?
Şi dă să-şi dăie tricoul jos..
-Nu aşa dobitocule!Mă nagi şi pe mine şi ea în spital de te dezbraci
-Owh..
Se pune pe gândit.

Era complet confuza. Ce se intampla mai exact? O speriase pe fata, asta stia deja. A dat-o in bara din prima. Normal ca nu o sa aibe prieteni.

- Arien isi cere scuze daca te-a speriat...

Isi ridica privirea si il vede pe tipul care tocmai aparuse. Nu avea ce sa-i zica.

"Arien incurca lucrurile mereu..."

-Ăăăăm..nu m-ai speriat.
Mă apropii de ea şi îi şoptesc,.
-Crede-mă..eu sunt mai ciudată decât tine...

Era confuza, intr-un fel, dar spera sa fie un inceput de prietenie.

- Exista cineva mai ciudat decat Arien? Este imposibil.