Death sure is funny, isn't it?

Asahina: Ma plimbam linistita langa cascada, admirand peisajul. Ma plictisisem rau de tot de antrenamente, si misiuni, si orice legat de viata in sine. Parca viata devenise dintr-o data lipsita de sens, desi nu stiam de ce. Nu-mi mai pasa. Ceea ce imi doream acum ar fi sa mor. Nu de alta, dar moartea m-ar scapa de griji. Nu as mai fi urmarita, as ajunge inapoi la sora si familia mea, totul ar fi mai... interesant si placut pe lumea cealalta.

Poftă de sânge. Simţeam nevoia de a-mi ispiti faptele, prin omorârea cuiva. Dar cine să fie acel cineva? Mă plimbam liniştită pe lângă cascadă, admirând peisajul. Din nou, totul era verde şi frumos. Din păcate, era lumea în care trăiam.

Imi doream ceva, dar nu stiam ce anume. Era un sentiment ciudat sa vrei ceva cand nici macar nu stii ce iti doresti. Fusesem frustrata, si cum avusesem putini nervi, dadusem cu piciorul intr-o piatra din apropiere, aceasta cazand in cascada.

Ma plimbam pe la cascada. Eram oarecum plictisit. Ce ar face un om normal ? Pai nu stiu, eu m-am aruncat
-E rece apa !!!!

Ma simtisem de parca acel sentiment urma sa se intample. Urma sa-l simt. Dar, oare ce era? Oare avea legatura cu moartea? Eram confuza.

Nu stiu cum de reusisem, dar ajunsesem sa ma scufund in apa. Eram pe punctul de a ma inneca si inchisesem ochii, dar nu se intampla nimic. Ceva, sau mai bine zis cineva ma scosese din apa. Deschid incet ochii si dau de colega mea de camera.
- Cru.. cia? o intreb putin confuza. Ce cauti aici?

- Cam asa ceva, spun chicotind dupa care imi indrept privirea spre cer. Auzi? Ai avut vreodata senzatia ca vrei sa se intample ceva dar nu stii ce?

- Sincer, chiar nu stiu cum de am ajuns in apa. Poate am facut-o din subconstient, cine stie, spun chicotind.

- Da. Daca vrei, te las pe tine sa faci onorurile, ii spun zambind. Oricum nu am de ce sa traiesc. Sora mea si parintii mei sunt morti, asa ca, mai bine mor si eu.

In momentul in care aceasta isi bagase cutitul in zona inimii mele, putusem sa simt ceva, in interiorul meu, ce nu simtisem de mult. Frica. Disperarea de dinaintea mortii. Era placuta. Privesc sangele cum mi se scurge incet, si inainte sa-mi dau ultima rasuflare ii zambesc si soptesc un "multumesc" dupa care inchid ochii si las moartea sa-mi invaluie trupul.
~ This is the end.