Pasari, soare, oameni catarati in copaci..

Îmi pocnesc fratele în cap, după care îmi ridic cartea și-l lovesc și cu aceasta. Era un semn de prietenie pe care-l făceam încă din copilărie. De fiecare dată când fratele meu se comporta ca un prostănac, primea un pumn în freză. Eram puțin confuz. Relaxarea însă mi-a pierit și am intrat din nou în modul „serios”. Am ieșit de sub copac, după care l-am așteptat pe Hirako. Nu știam ce voia să facă în continuare. Deoarece era destul de spontan și trebuia să am grijă să nu facă vreo prostie, ce îi cam stătea în caracter, așa că am rămas cu ei.

- Eu zic să nu stăm degeba. Poate reușim să ne antrenăm?

Alaude iese si le de sub copac, dau nu face prea multi pasi in fata caci se apropia prea mult de ceilalti, iar el nu suporta deloc sa fie in preajma prea multor oameni. Tocmai ce plouase, deci nu se putea sa se aseze pe o banca.. sau pe iarba, lucru care il irita si mai mult. Se gandea la un momendat sa se indeparteze mai mult de ei si doar sa stea sa priveasca, sa faca ce vor ei, ca doar, gandea el, nu era treaba lui daca se raneau..

Hirako s-a uitat urat la fratele sau dupa care isi intoarce capul spre Alaude spunand:
-Fratele meu a fost violent inca de cand era mic, se pare ca nu s-a schimbat deloc in toti acesti ani, spune acesta lovindu-si fratele in burta cu piciorul stang.
Hirako clipeste de cateva ori dupa care se uita la cer, se pare ca soarele stralucea si ii intra in ochi.Hirako nu intelegea comportamentul agresiv al fratelui sau.

Raman pentru cateva momente poker face pana imi fac ordine in ganduri.Dupa care ma uit la cei doi frati si incerc sa vad logica din spatele fiecaruia.
-Deci el e cel linisit dar violent...iar tu esti cel hyperactiv si nebun?
Intreb confuz asteptand raspunsul celor doi.

-Pe mine nu ma intereseaza. Spune Alaude ridicand din umeri nepasator in timp cei privea pe toti trei. Ce era drept, lui nu i se parea nimic neobisnuit. Avea si el o sora, care se putea considera chiar opusul lui, dar care in unele aspecte chiar ii semana, dar in rest, ea era vesela, si perversa, si mai avea si un mustacios dupa ea. Ii placea sa-si faca prieteni, pe cand Alaude nici nu voia sa aude ca cineva il numeste „prieten” al lui.

Alaude părea chiar abătut. Nu voiam să îl deranjez, așa că nu am încercat să-i vorbesc. Mugen pusese o întrebare al cărui răspuns se putea deduce prin pur și simpla prezență la una din discuțiile mele cu Hirako. Am lăsat asta la o parte și m-am așezat pe o bancă. Mi-am luat telefonul și am început să-l butonez. Aveam poftă de ceva de mâncare, așa că am ordonat o cutie cu bento pentru toți, în semn de a ne cunoaște mai bine. 

- Hirako, apropie-te! îl strig pe acesta făcându-i un semn subtil. Crezi că poți face ceva cu Alaude? E așa de frustrat de când ne-am întâlnit. Poate dacă vei face o prostie îl vei face mai fericit.

Hirako nu si-a schimbat pozitia, si se uita la fratele sau spunand:
-Eu nu fac prostii, ce fac eu e arta, si arta nu vine la comanda, vezi tu...aceasta vine cand vrea ea, oricum ar fi, si eu vreau bento!
Hirako se uita la cer, se pare ca a amortit, asa ca se apropie de fratele sau genial si plictisitor.Deja si-a pierdut entuziasmul si a devenit mult mai plictisit, nu mai avea chef de absolut nimic, dar nu avea de ales, nu e ca si cum ar fi primit bento daca ar fi plecat.