Ce,cine,unde,cand?

Lesinul era atat de puternic incat eram mai adormit decat un mort,insa o lumina puternica care ma ajuta sa ma trezesc.
-Ce..unde naiba sunt?
Se pare ca eram intr-o camera de spital cu un medic care statea in fata mea cu ceva ce semana cu o lanterna.
-Aaa...va pot ajuta cu ceva?
Doctorul stinse lumina dupa care spune:
-Verificam daca inca mai traiesti,nu de alta dar ne trebuie manechine pentru elevi.
-Ce gluma buna...am uitat sa rad...
-Pai se pare ca esti bine,revin mai tarziu pentru o verificare mai amanuntita.
-Sigur...

Vizitele erau ceva cam interzise aici, dar cui ii pasă? Intru frumos pe geamul deschis în camera de spital al lui Mugen.
-Bine că te-ai trezit. Și bine că de data asta am greșit din nou camera, nu de alta, am speriat doi moși și o puștoaică de 17 ani ce se schimba până acum.

Ma uit uimit la Jaden care intra pe fereastra in camera mea.
-Nu incetezi sa ma uimesti.
Spun incepand sa rad,dupa care ii fac semn sa se apropie.
-Auzi,macar fata era buna?

-Da, era. Dar am prietenă așa că am plecat rapid.
Îmi dau rucsacul jos din spate și îi dau telefonul.
-Dar poză tot am făcut așa că dacă te interesează e la sala 4 de la etajul de mai jos.
Mai scot și două beri din rucsac.
-Și asta că rămăsesem dator cu bere. Noroc.

-E...de unde avea ea sa stie,oricum buna bucata.
Incep din nou sa rad dupa care desfac berea.
-Hai noroc si la mai multe.
Intorc putin privirea cautandu-mi lucrurile si observ in stanga mea o masuta pe care erau telefnul si MP4-ul meu,ma intind sa iau telefonul si il deschid,nu mai facusem asta de mult timp,surprinzator bateria inca era intreaga,asa ca m-am hotarat sa caut prin el avand i vedere faptul ca a fost al tatalui speram sa gasesc ceva ascuns,desi nu ma asteptam la ceea ce urma sa gasesc.Intr-un fisier bine ascuns era un jurnal care se pare ca tatal meu il tine secret.Cobor putin privirea si cad pe ganduri.

Eu stăteam și mă uitam prin cameră văzând culoarea albă ce mă plictisește enorm, îmi termin berea și o arunc pe geam după care mă uit la el.
-Ai găsit ceva important?

-Mhm...
Dau sin cap sec dupa care incep sa citesc jurnalul.
"Entry 26 Proiectul Bone Blood
Se pare ca nu primim cooperare din partea baiatului,incep sa cred ca a fost o idee proasta sa il folosim tocmai pe el,daca lucrurile continua asa vom fi nevoiti sa recurgem la o solutie drastica.Cine stie cand copilul isi pierde mintile si incepe sa ne omoare pe toti asa ca ii dam 3 zile in care are timp sa coopereze altfel vom fi nevoiti sa il ucidem."
Si aici se termina jurnalul,se pare ca acel lucru a fost scris cu cateva zile inainte ca eu sa ajung in aceasta lume,nu stiam daca sa ma consider norocos sau ghinionist ca am asemenea parinti.
-Heh...chestia asta pute...

-Mdah, părinți nașpa.
Eu mă retrag pe geam din nou și în timpul căderii mele se aude un strigăt de fată după care eu zicând.
-Tu de câte ori naiba te schimbi?
Îi trimit mesaj lui Mugen să iasă repede de acolo pentru cu spitalul nu e cel mai bun loc de discutat probleme.

Dupa ce citesc mesajul dau sa ma ridic cand aud sunetul usii.Era doctorul care intra in camera cu un ranjet pe buze."Am o presimtire rea...."
-Imi pare rau daca te deranjez,dar nu pot intelege cum o persoana normala a reusit sa isi sparga vasele de sange din interior,va fi nevoie de cateva investigatii.
Spune acesta scotand un bisturiu.
-Deci la asta se rezuma...
Nu am stat prea mult pe ganduri si i-am oferit doctorului un somnifer de moda veche(un pumn zdravan in gura) dupa care cobor pe fereastra nu inainte de a ma oprii la fereastra fetei.Norocul meu era ca am prins-o pe jumatate goala(Lucky Me),vazandu-ma incepu sa urle.
-Ce e cu atatia perversi astazi!
Si arunca in mine cu tricoul ei,lovitura ma dezechilibra si ma facu sa cad,impactul fu puternic dar nu ma mai intorceam nici mort acolo,ma ridic de pe jos,ma scutur de praf si ma apropii de Jaden.
-Doctor nebun...bifat,ceva informatii neplacute despre trecutul meu...bifat,tricoul fetei dragute...bifat,bifat si HELL YEAH!
Dupa care ma uit prin jur.
-Si acum ce?

-Nu știu, dar sigur tricoul ala a meritat. Plus, dacă stai să te gândești puțin, trecutul nu prea mia contează în lumea asta. Adică nu cred că a fost adus nimeni care să te urmărească. Oricum eu mă duc acasă. Am nevoie să văd pe alt cineva decât fata aia.

-Mda..ai dreptate,trecutul e trecut,acum nu mai sunt cine eram si da tricoul asta a meritat si il si pastrez.
Dupa care raman putin cu privirea blocata in gol.
-Stai putin...eu nu am unde sa stau,de cand am ajuns in lumea asta am fost mai mereu in miscare si nu m-am gandit sa imi iau o casa,heh sa inceapa distractia...
Spun afisand un ranjet malefic si frecandu-mi palmele.