Mori de vânt, se apropie o tornadă

Mă aflam pe câmpie și observ multe mori de vânt și dintr-o dată simt rafale puternice de aer.
-Oho, deja îmi place locul asta. Remediul pentru căldură.
Mă așez pe jos pe iarbă și adorm.

Vântul ăsta e aşa de plăcut. Pluteam liniştită deasupra unei câmpii de mori de vânt. Păcat că sunt singură..şi e cumva plictisitor. Privem norii care treceau deasupra mea încet ceea ce mă calma.

Ajung pe o campie plina de mori carand un sac cu grane in spate.
-Aminteste-mi de ce am ajuns in situatia asta...
-Daca ai fost natarau,ti-ai iesit din fire si ai distrus o brutarie!
Si acum eram nevoit sa fac comisioane pentru brutar,ce viata grozava.Am lasat sacul la o moara si am plecat sa ma plimb dar cum cei ce se aseamana se aduna nu a durat mult pana am dat de Jaden.
-Ce faci Jaden long time no see.

-Nu ne-am mai văzut de două zile de când l-am bătut pe Red.
Mă scarpin în cap după care casc.
-Tu....de ce furi grâne?

Aud nişte voci provenind de sub mine. Erau doi băieţi. Da femei nu există în jocu ăsta? Planez uşor şi aterizez lângă ei. De ce? De plictiseală.
-Heila!

-Pai teoretic..nu fur grane am au avut loc niste incidente...
-A distrus o brutarie..
-Mersi prietene,deci cam asa am facut parf o brutarie si acum fac comisioane pentru brutar...
In timp ce stateam de vorba cu Jaden observ coborand din cer o fata,moment in care reactia mea a fost una foarte speciala.
-Ce naiba...fata cu aripi asta e demon,Jaden scoate arma!

-Nu e demon.
Spun plictisit și mă ridic de pe iarbă.
-Plus, am coasa la reparat, ultima tehnică a folosit cam multă putere.

-Eu? De-mo-n?
Mă uit cumva jignită, dar îmi trece.
- Deci ai distrus o brutărie...bravo!
Şi încep să aplaud cu un zâmbet larg pe buze.
-Eu sunt Petra..voi?

-Mugen...scuze ca am zis ca esti un demon dar m-ai luat prin surprindere.
Si spiritul lui Yamato iesi din nou din mine.
-El nu e demon dar eu sunt,Yamato spirit inchis in netotul asta.
Dupa care plec capul in semn de scuze,nu stiam cum sa ma revansez asa ca am ramas asa.

-Eu sunt Jaden Seju.
Dintr-o dată apare Death în spatele meu și îmi face un vânt în semn de să fiu atent.
-Uite coasa Jey.
-Mersi Death.
Iau coasa și moartea dispare.
-Acum unde eram?

-Încântată de cunoştinţă!
Mă apropii mai tare de ei.
-Frumoasă coasa! Dar mie îmi plac mai mult săbiile...
Apoi mă întorc către celălalt băiat.
-Un demon zici...pot să-l văd!?

Aura lui Yamato se accentua si se putea vedea mai clar stand in spatele meu.

Yamato:

-Nu e o companie prea placuta dar...era asta sau mort...
Dupa care ma uit pierdut la aripile ei.
-Si tu esti ceva inger?

-Mersi dar nu lupt numai cu o coasă.
Scot din teacă și sabia cealaltă. Metal regenerabil de la dwarfi.
-O am de când îl are și astă pe Yamato. A fost o zi interesantă.

- Da..pe acolo..
Mă uit zâmbind la el.
-Mişto demonul oricum şi sabia!

-Si tu esti o persoana interesanta...si totusi de curiozitate,tu ce stii sa faci?
Spun privind-o plin de curiozitate.

Am început și înfășor coasa ca să nu mai fie la vedere, uneori expunerea pre mult face persoanele să devină sadice. După pun coasa la spate și bag sabia înapoi în teacă.

-Oh! Păi eu pot invoca asta!
Şi invoc singura sabie pe care o am în repertoriu.
- Totuşi..aş fi vrut o altă abilitate. Îmi plac săbile, dar nu-mi place să le mânuiesc.

Observ abilitatea fetei si nu pot sa nu imi ascund surprinderea.
-Dragut si eu pot sa fac ceva de genu,dar doar cu sabia lui Yamato.
Spun aratandu-i semnul de pe mana dreapta din care incepu sa se formeze sabia si o iau in mana.
-A venit la pachet cu demonul.
Spun zambind intinzand sabia spre ea.

-Și eu sunt înlocuitorul morții.
Spun asta în timp ce într-un ceaun îmi făceam popcorn pentru că simțeam că urmează un spectacol.

-Înlocuitorul morţii!? Iar tu sabia aia!
Eram foarte entuziasmată.
Şi în lumea reală eram moartă după aceste teme. Am citit odată un fanfiction şi am început să scriu şi eu unul..a fost un eşec total, dar nu contează.