Bărci, vânt, om care se îneacă..

Ma duc repede dupa Mustache si-l iau in brate scuturandu-l de praf si mangaindu-l.
-So..cine incepe?

-Voi incepe eu. Spune el scotandu-si bastoanele tonfa. Pregateste-te. Si alearga catre ea, incepand sa o atace cu un "set" de miscari rapide. Trebuia sa invete sa actioneze rapid in caz de cineva ar fi atacat-o prin surprintere. Pe de alta parte, ariciul care se afla in acel moment pe capul lui tot continua sa scoata flacari pe gura, tepile lui parca crescand si micsorandu-se din ce in ce mai rapid. Incerca sa se ridice dar nu putea.
-Haide micutule, stiu ca poti. Il incurajeaza el.

Noroc ca acele bete erau din metal. I le trag din man si ma avant asupra lui. Imi concentrez energia in tot corpul si incerc sa o eliberez in jurul meu.

Trebuia sa se obisnuiasca cu propiul element si sa-l foloseasca mai rapide de atat, altfel ar fi lasat prea multe deschideri si era in pericol, mai ales cand se lupta cu cineva care are un arici ciudat pe cap.
Se concentreaza si el. Incearca sa-si concentreze energia intr-un singur loc, si anume, catre ariciul sau. Daca nu o putea folosii asta insemna ca ori avea prea multa si nu o putea controla, ori era instabila.. Concentrandu-se asupra lui reuseste sa-l simta.. mai exact sa-i simta propia energie. Nu era doar una din variante, erau amandoua... Daca ar mai fi continuat in acest fel, ar fi insemnat propia lui distrugere.. de aceea, gandeste el, avea nevoie de un ajutor in plus si acela nu era Alaude. Se concetreaza, adunandu-si energie in palam si incercand sa invoce inca ceva. Dupa ce o sfera de energie violet se formeaza marindu-se tot mai mult, cand el inceteaza sa mai elibereze enrgie aceasta se sparte si apare un alt arici.
-Kyuu~
Dintr-un anumit motiv, unul pe care nici eu nu il stiu, Alaude era sigur ca singurul mod de a-si ajuta ariciul sa-si controleze acea cantitate de energie ar fi sa transmita din ea unui partener de acelasi sange, adica un alt arici, iar el la randul sau sa facac la fel, continuand acest schimb constant de energie pentru a putea fi controlata. 
-Haide-ti!
 Il pune langa  celalat arici, concetrandu-se. El era stapanul si de asemenea trebuia sa faca tot ce-i statea in putinta sa-i ajute. Reuseste sa simta ambele energii aseneni unor flacari ce palpaiau puternic, dar neglijent.
Ca sa-si faca aricii sa lupte ar fi durat probabil mult, si pana sa temrmine el, bastoaanele i-ar fi fost deja luate. Si, spre norocul lui, nu era numai bun la  acel gen de lupta, cu bastoanele tonfa si catusele, ci si corp la corp fara arme. Isi loveste sora in burta, mai usor decat ar fi facut-o in alta lupta cu oricine altcineva, impingand-o usor in spate si impiedicand-o sa se mai concetreze.

Pacat. Chiar daca nu eram prea buna cu lupta corp la corp, tot eram agila. In loc sa cad ma sprijin de pamant cu mainile si sar in spate aterizand in picioare. Spre norocul meu energia inca circula in mine. Respir adanc si incerc sa formez un camp magnetic, dar va fi unul mai special, unul care va avea un efect de negare. Intaresc campul magnetic din jurul meu, dupa care incep sa-i dau propietatea de-a respinge celelalte campuri.

Alaude continua in acelasi timp sa se concentreze. Respira si inspira odata andanc. Ca un fel de instinc infricosator de lupta, isi arunca bastoanele in sus. In jurul aricilor incepea sa pluteasca o energie violet. Nu mai era nevoie de concetrarea sa pentru, caci de acum in colo totul depindea de animalele sale, dar, pentru a le incuraja sa lupte Alaude trebuia sa fie increzator in victorie, el insusi si abilitatile sale si de asemenea sa aiba o hotararre cat se poate de puternica. Alaude isi lasa aricii care incepusera sa pluteasca si sare in sus luandu-si bastoanele. Energia din jurul lor devenea mai intentsa, incepand sa se formeze cercuri mai mici si mai mari, mai groase si... mai putin groase. Se ghemuiesc, se intorc cu capul in jos si tepii indreptati catre fata. Energia viloet ii inconjoara din ce in ce mai mult, atat pe ei insis cat si pe tepii lor. Amandoi scot un sunet, ce parea foarte dragut, si cu viteza foarte mare pornesc catre fata lovindu-se de campul magnetic creat de ea, dar continuand sa inncerce sa patrunda. Cum Alaude nu zboara, atarizeaza pe pamant.

Arici se izbeau destul de puternic de campul magnetic, defapt, numai putea fi numit camp magnitic, fiindca noile sale propietatii erau cele de-a respinge orice alt camp magnetic. Nu era inca "dezvoltat" bine asa printr-un salt ma dau la o parte din calea aricilor si ridic mai multe bare de fier blocandu-i intr-o specie de cusca formata din bucati de metal, asta va trage de timp. Incep din nou in a reinforta campul din jurul meu. Pentru inceput am sa incerc sa schimb propietatile campului in unele de negare a celorlalte campuri. Incep sa inversez compozitia campului. Era o faza destul de dificila. Teposii reusesc sa se elibereze din cusca mea si se reindreptara din nou catre mine. De aceasta data nu mai eram pregatita ca ultima, incerc sa mai adaug propietatile de negare, dar procesul era lent. Ma opresc si ridic 2 placi de beton gratie barelor de fier din ele si le ciocnesc tare in fata mea generand multa pulbere.

Aricii continuau sa incerce sa patrunda dincolo de acele bare si chiar daca aveau sa patrunda, Alaude nu le va oprii, cu toate ca e sora lui..  Voia sa o ajute sa se perfectioneze dar, avea propiul sau mod de a o face chiar daca parea necrutator sau, chiar daca parea ca vrea sa o ucida.
In timp ce aricii continuau sa se izbeasca de acele placi, energia din jurul lor nu se diminua de loc, ba chiar, tepile parca incercau sa se "dezvolte" mai mult, caci cresteau si iar deveneau mai mici. In urma acestui lucru energia incepea sa devina instabila, incepand sa palpaie nepundand sa-ti dai seama daca crestea, se miscsora sau... ramaneau la fel.

Pulberea pe care am făcut-o îmi mai va ceva timp. Reîncep din nou în inversarea propietăților câmpului magnetic. După ceva timp pulberea dispăruse iar aricii mă aveau din nou în viziune. Acuma era timpul să văd ce am făcut. Aricii se îndreptau spre mine la fel de rapid ca ultima dată. Activez Negarea Magnetică.

Alaude privea atent. Oricat de periculos ar fi fost nu i-ar fi oprit, chiar daca propia sora avea sa se raneasca, dar stia ca asa ceva nu se putea intampla caci, doar era sora lui, sange din sangele lui, nu?
Aricii erau la un pas sa o loveasca. A reusit?

Negarea era plasata bine, dar cand aricii s-au izbit de ea, aceasta se sparge iar eu sunt aruncata la cativa m distanta de loc. [i]Mai trebuie sa incerc.[i]Ma ridic rapid si reformez negarea, deja prinsesem miscarea crearii, dar mai trebuia si folosinta, fiindca mie nu-mi trebuie un scut care se sprage dupa prima secunda ce a fost creat. Energia Negarii devenea de un alabstru deschis, nu stiu din ce cauza, poate din cauza inversarii propietatilor. Respir adanc si astept urmatorul atac.

Oricum, aricii revin la forma lor de.. arici, caci atacul nu avea sa dureze la nesfarsit, amandoi fiind jos respirand si expirand de oboseala. 
-Au obosit. De aici voi prelua eu. Spune el luindu-i pe amandoi si cu destula usurinta tirmitandu-i inapoi.
Pregateste-te. Continua el, dandu-i cateva secunde pentru a face ceea ce i s-a spus.

Scutul inca era activat si tot ce trebuia sa fac acuma era sa-i testez rezistenta.
-Vino fratioare.

-Cu placere. 
Si se indrepta spre ea cu viteza, folosindu-se de atacuri rapide si puternice unul dupa altul, fara sa se opreasca.

Scutul rezista. Oare era finalizat? Din cate vedeam eu, negarea respingea fiecare atac al fratelui meu.
-Cred ca e complet.

-Da. Spune el scurt. Ai nevoie de o pauza. Spune el uitandu-se la starea ei dupa ce a fost lovita de atacul aricilor, s-a antrenat din greu si a mai primit si cateva lovituri de la el. Sa ne oprim aici pentru moment.