Antrenament Bankai

Astazi a fost prima zi de scoala... Acel loc in care copiii se aduna intr-o incapere limitata, risipindu-si cateva ore din viata privind spre un perete negru. Dar intotdeauna prima zi este una speciala. Elevii s-au adunat in curtea scolii tinand toti flori in mana, Cain nu isi poate da seama daca este o mormantare sau un eveniment special. Persoana cu autoritate asupra lor se asaza in fata, tinand in mana un microfon: "Dragi copii...", mai departe nu se mai putea distinge ce spune, deoarece parca si-a ingropat capul in pamant ori sufla intr-o punga...Nu se stie concret daca microfonul este cauza... Primele momente, copiii si parintii au pastrat linistea, incercand sa inteleaga ce mormaie acesta ,dar peste putin timp, elevii deja si-au pierdut interesul. Parintii le atrag atentia ,dar pana la urma si acestia incep sa vorbeasca despre diverse subiecte. Totusi, emitatorul isi termina slujba. Dar din pacate, incepe alta. Cand aceasta noua persoana isi face aparitia, toti tac, incremenind. Acest Chuck Norris in roba balanseaza un cosulet ce are un miros ciudat. Se apropie se supusii lui, stropindu-i cu Licoarea Vietii. Elevii sunt impinsi de parinti in fata cu forta. Din sirul de oameni se formeaza valuri: cel in roba se apropie, balansand obiectul si aruncand in toate partile cu Licoarea Vietii, elevii, care nu vor sa colaboreze, se retrag in spate cand acesta ajunge in dreptul lor. Pana intr-un punct in care un copil pacatos, nevrand sa se supuna fuegonizarii, este stropit cu aceasta Licoare molipsitoare si isi pierde cunostinta, lesinand. chiar urasc scoala
Cain nu poate intelege acest eveniment al oamenilor... El doar a privit de la departare aceasta ceremonie anuala. Seara scoala ramane complet pustie. Ploaia se termina , iar soarele se pregateste de culcare. Cain sta pe aceeasi banca, privind ultimele raze de soare rosiatice, ce se rasfrang in apus intr-un joc de culori. Vantul incepe sa bata cu putere, chemand frunzele la dans. Frunzele ruginii se desprind din copacii goi si ramurosi, calatorind odata cu vantul. In peisaj Cain observa un alt obiect purtat de vant printre ceilalti calatori ruginii. Vantul aduce acel obiect chiar in fata lui, lasandu-l usor pe pamant.
Cain se apleaca si il ridica de pe pamant. Privindu-l de la spate, pare a fi o carte de joc. Acesta isi aminteste intamplarea de data trecuta, care a inceput la fel. Primele clipe ezita, dar intr-un sfarsit se decide sa intoarca acea carte. Din fericire, nu era un As, asa cum s-a intamplat data trecuta. Pe fata cartii era un text:
"Vino sa ne jucam din nou. Iti garantez ca de aceasta data va fi mult mai interesant! Daca vrei cu adevarat sa iti spun secretul pe care il cauti, vino sa incepem un nou joc al mintii maine, cand ultimele raze de soare inca nu au apus.P.S. : Ca sa facem acest joc mai interesant, fii gata sa iti risti viata! Al tau loial spirit, Anonim."
-Loial...?Huh...Pare serios. Totusi, folosind "daca vrei" face ca biletul sa nu para o obligatie, poate doar o propunere. Deci este alegerea mea, spune acesta strangand biletul in mana.
Cain priveste in jur. Peisajul pare pustiu... Nici urma de acea persoana ce poarta un aer misterios si un zambet de pirat. Acesta paraseste locul, oprindu-se la intrarea scolii si rezemandu-se de poarta.
"Daca refuz, inseamna ca am fugit de provocarea lui. Imi este destul de indiferent. Dar data trecuta imi amintesc ca ,teoretic, am pierdut jocul. Desi nu il interesa sa cunosc raspunsul jocului, pentru mine a fost o pierdere. Acum, acest nou joc va fi mai dificil si mai complex. Daca nu am putut castiga nici macar acel joc simplu, cum voi putea castiga in fata lui de aceasta data? Totusi, in joc este doar viata mea - nu am ce pierde."
Cain paraseste locul. Acel loc incepea sa ii displaca... Continua sa mearga inainte, nestiind unde se intreapta.
"Sa ma organizez. Incep cu analiza jocului trecut. Am intrat in joc din cauza unei carti de joc: un As. Jocul s-a desfasurat tot in acel loc, cu aceeasi persoana, tot <cand ultimele raze de soare inca nu au apus>. Indicii de timp si spatiu sunt aceiasi. In plus, mai au in comun cartea de joc. Deoarece abilitatea Shikai-ului are legatura cu abilitatea Bankai-ului, sunt destul de sigura ca si acesta se va baza pe un joc din carti de joc, care testeaza capacitatea rationala si intuitia. Nu pot pierde din nou, am inceput sa ii descifrez personalitatea."
Aceste ganduri il fac pe Cain se stranga cu toata puterea biletul din mana. Continua sa inainteze, privind in gol... nestiind unde merge, pierdut prin ganduri, pasind pe un drum fara raspuns, fara sfarsit... Um murmur al unui cantec inscriptionat in amintiri risipeste linistea amortitoare.
Zorii zilei isi fac aparitia. Elevii pasesc mandrii pe covorul de frunze ruginii. In urma pasilor lor se aude un scartait provocat de frunzele moarte si aliniate pe drum, asteptand ca cineva sa le zdrobeasca. Cand seara se apropie, dar ultimele raze de soare inca nu au apus, scoala ramane pustie si parasita. In curte doar frunzele ce au parasit capacii se mai alearga, iar vantul sopteste cuvinte de neinteles. Covorul de frunze este pasit pe o persoana imbracata intr-un costum negru, ce isi verifica constant ceasul, inaintand spre scoala.
In orizont se rasfrang ultimele raze, rotindu-se intr-un joc ametitor. Pe fata acestei persoane apare un zambet sfidator si misterios.
-Inca nu a aparut...Pacat, eu nu dau o a doua sansa, spune aceasta inchizand ceasul.
Fosnetul covorului de frunze rasuna. Ultimele raze rosiatice lumineaza un alt zambet - unul ce ascunde un caracter psihopatic- si contureaza cu o scanteie o privire atintita asupra persoanei in negru.
-Deci ai venit intr-un sfarsit. Nu ma asteptam. Urmeaza-ma, spune aceasta scurt.
Cain schiteaza un zambet , apoi isi strecoara mana in buzunar.
-De data aceasta ai aparut sub gen feminin. Interesant. Si... ma subestimezi... Sa inteleg ca acesta este jocul final, continua Cain, reluand un aer serios.
Aceasta raspunde cu un zambet de pirat. Inainteaza fara sa spuna nimic, apropiandu-se de scoala. Adolphe o urmeaza pastrand linistea. Incearca sa isi schimbe expresia, deoarece stia ca oponentul il poate citi cu usurinta. Dar intotdeauna era destul de inexpresiv oricum.
Cain o priveste discret pe aceasta. Nu era o privire tocmai prietenoasa... O analiza, incerca sa ii citeasca reactiile si gandurile. La un moment dat, in timp ce Cain o privea, aceasta schiteaza un zambet demonic. In acel moment Adolphe incearca sa priveasca il alta directie, schimbandu-si treptat directia privirii, pentru a nu creea dubii. Cain se opreste brusc, aplecandu-si capul si inchizandu-si ochii. Un zambet la fel de misterios, ce arata o urma de incredere, ii intuneca expresia.
"Nu pot pierde in fata acestei persoane."
Persoana misterioasa nu se intoarce. Cain isi putea da seama ca aceasta si-a largit acel zambet de pirat. Cei doi intra intr-o sala ce pare parasita. In cealalta parte a salii se afla o singura banca cu un scaun. In spatele bancii se aflau ferestrele ce luminau incaperea.
Aceasta il lasa pe Cain sa intre primul.
-Nu se spunea: "Doamenele primele"? spune Cain fara sa se intoarca, aplecandu-si capul pe spate.
Cea-Cu-Zambet-De-Pirat se asaza pe scaun, rotindu-se o data pe el. Cain incearca sa se relaxeza pentru a putea gandi. Isi ascunde mainile in buzunar si o priveste indelung pe cea de pe scaun, asteptand sa spuna ceva. Aceasta se intoarce intr-un sfarsit si intrerupe linistea:
-Iti mai dau o sansa sa te razgandesti. Nu glumesc in legatura cu acest joc. Iti garantez ca poti renunta la viata daca vei pierde acest joc. Nu am incuiat usa, poti iesi acum, daca jocul va incepe nu iti voi mai da o alta sansa. Deci esti gata sa iti risti viata? spune aceasta pierzandu-si zambetul si devenind serios.
"Nu am de riscat doar existenta mea pentru un joc ale carui reguli nu le cunosc? Nu am niciun motiv sa pierd ceva atat de interesant."
In sala domina linistea. Sala pare pustie, dar in jurul celor doi se simte tensiunea. In acst timp, Cain incearca sa ii descifreze gandurile.
-Accept, evident, raspunde acesta decis.
-Hmm... Sper sa nu regreti asta mai tarziu. Exista multe jocuri, dar ai o singura viata.
-Imi voi face singur griji pentru viata mea. Si in al doilea rand, chiar nu am nimic de pierdut. Chiar in acest moment...Ai mintit. Nu exista o a doua sansa pentru acest joc.
-Corect. Am mintit. Castigul...? Ce spui de cea mai puternica abilitate a mintii? Totusi, desfasuram un joc psihologic... Sa inceapa jocul! spune aceasta schitand din nou acel zambet de pirat.
Oponentul scoate un pachet de carti de joc. Din acele carti scoate doi Jockeri, punandu-i in alta parte.
-Data trecuta tu aveai cartile si eu am ghicit cartea aleasa. Dar de data asta... Voi schimba rolurile. Aici sunt 52 de carti. Am ales o singura carte din cele 52, care cred ca se potriveste cu povestea noastra... Momentan, tu ai o sansa din 52 sa ghicesti ce carte am ales! spune aceasta ridicand tonul, amuzandu-se...
Cain ramane la fel de inexpresiv. Totusi, isi da seama ca o sansa la 52 de variante nu ii va aduce victoria. Ramane tacut, sperand ca aceasta nu a terminat de spus tot. Oponenul tine in mana o carte extrasa din pachetul de carti.
-Nu ti-am spus? Pentru a reusi sa castigi un joc impotriva mea ai nevoie de inteligenta, intuitie si noroc! Fara una din ele, nu vei putea castiga acest joc. Totusi, ca sa iti maresc sansele de 1 la 52, iti mai acord cateva informatii. Ai voie sa imi pui trei intrebari legate de personalitatea mea, continua aceasta, punand cartea aleasa pe masa, cu fata intoarsa.
Cain o priveste atent, incercand sa ii analizeze reactiile, dar aceasta nu i-a oferit niciodata multe informatii prin acel zambet de pirat, pastrat tot timpul pentru a-si sfida oponentii. Adolphe isi ichide ochii pentru a gandi, incercand sa stearga din minte zambetul sfidator al acestei persoane.
"Am inceput cu o sansa la 52. Am doar trei intrebari de pus despre personalitatea ei... Doar trei intrebari. Nu...Trebuie sa fie mai mult, trebuie sa fie un truc la mijloc. Intotdeauna este increzatoare, dar de aceasta data, are multe sanse de castig... Nu sunt o amenintare. Data trecuta nu imi amintesc sa fi ascuns un truc. Nu, incorect. A avut un truc ascuns atat de bine incat nici macar nu mi-am dat seama ca il pot numi "truc"! Aceasta persoana nu spune toate regulile jocului... Trebuie sa mai fie ceva ascuns."
Acesta isi deschide ochii privind spre cartile de pe masa. Isi ridica mana din buzunar, repetand un obicei ce il ajuta sa gandeasca, trecandu-si mana prin par. Cu mana din buzunar strange cu putere cartea de joc cu biletul primit.
"Nu. Incorect. Nu este ascuns... Este scos in evidenta, pus in lumina alaturi de celelalte, astfel incat sa nu trezeasca suspiciuni. Acum inteleg..."
Cain schiteaza un zambet psihopatic, la fel ca personalitatea lui alternativa. Aceasta ii observa reactia si zambetul ei de pirat a disparut vazand reactia lui Cain. Persoana il priveste putin surprinsa.
"Deci nu se astepta la asta...Chiar in acest moment mi-a confirmat teoria."
-Te-ai hotarat ce intrebari imi vei pune? Totusi, ai tot timpul din lume...spune aceasta, acoperind cu mana cartea aleasa.
-Da. Am o singura si ultima intrebare. Dupa aceasta intrebare, iti voi raspunde, spune Cain, luand un aer increzator.
-Esti sigur? Nu cred ca ar trebui sa risti viata pe care o ai, cand iti mai dau doua intrebari pe care le-ai putea folosi pentru a incerca sa iti pastrezi viata.
Cain pastreaza linistea, privindu-o indiferent, afirmandu-i ca este hotarat.
-De acord. Iti ascult intrebarea. Poti fi sigur ca iti voi raspunde sincer. Deci intrebarea ta este...
-Aceasta este singura intrebare pe care o am: ai ales cartea inainte sa inceapa jocul?
-Da, asa este. Afirmatia ta este corecta. Asta este singura intrebare pe care mi-o pui?Atunci sa iti aud raspunsul... Ce carte am ales?intreaba aceasta increzatoare.
Sala amorteste. S-ar spune ca este pustie. Desi linistea cuprinde incaperea, aceasta inca a pastrat acea tensiune de nepatruns.
-Cartea pe care ai ales-o este un Jocker. raspunde Cain.
Persoana cu zambet de pirat ramane blocata. Adolphe ridica cartea de pe masa si o intoarce. Pe fata cartii se putea vedea: Jocker-ul. Cain continua increzator:
-Cele doua carti pe care le-ai scos din set... Cand le-ai scos ai incercat sa ascunzi coperta lor. Deoarece acestea nu fac parte din acelasi set de carti ca celelalte. Spatele lor este diferit.
Cain intoarce cei doi Jockeri. Pe spatele lor se putea observa ca gradatia nu era la fel cu cea a celorlalte carti de joc din pachet.
-Totusi, nu ai precizat niciodata ca Jockerii nu fac parte din joc, deci, teoretic, nu ai mintit. Ai folosit un truc diferit ca cel de data trecuta.
Persoanei ii revine zambetul de pirat. Aceasta se ridica de pe scaun si se apropie incet de Cain.
-Ai castigat. Te felicit. Meriti sa stapanesti aceasta abilitate, "Maestru al Mintii". raspunde aceasta cu un zambet stramb, tonul ei tradandu-i sarcasmul. Comanda este: "Hipnotizeaza".
Privirea lui ii este atrasa de razele orbitoare ale soarelui, ce patrund in incapere pentru cateva momente. Acesta isi aminteste ce s-a intamplat data trecuta.
-Stai...! incearca aceasta sa strige, intinzand mana pentru a o prinde.
Tot ce atinge este aerul din incapere. Persoana misterioasa disparuse. Incaperea ramane dominata de liniste. Parca nimic nu s-a intamplat... Dar amintirea ei s-a imprimat, acel zambet de pirat nu mai poate fi uitat. Adolphe iese din cladire, pasind pe covorul de frunze. In urma lui se aude un scartait provocat de frunzele ruginii zdrobite...