Plimbare pe munte

- Avem de coborat destul. Daca obosesti putem sa ne oprim. Legat de chestia aia. Nu toata lumea poate face asa ceva.

- Eh, nu poate să fie aşa de greu. Şi nu-mi spune că tu nu te foloseşti de o faţă d-asta de fiecare dată când ai nevoie.

- Nu m-am folosit de asa ceva niciodata. Nu prea are cum sa functioneze oricum la mine.

- Prea mult pesimism pentru o singură persoană. Unde mergem după?

- Pai, de data asta tu ar trebui sa vii cu o idee. Eu am avut destule pentru o singura zi.

- Care destule? Nu cred că au fost mai mult de două.

- Sa zicem ca e deja destul. Oricum e randul tau. Chiar sunt curios ce idee ai.

- N-am nicio idee dacă asta te ajută. Dar să zicem că e prea târziu pentru o plimbare-n parc. Vrei să bem ceva sau ne cărăm în camere?

- Nu stiu. Mai bine ai alege tu. Tu ai venit cu ideea, tu sa alegi, spun zambind.

- Asta e un fel de regulă nescrisă de-a ta? (spuse încruntându-se uşor)

- REgula nescrisa? Da, da e o regula nescrisa. Asta e, nu ai de ce sa te superi, spun in timp ce ii pun mana pe umarul drept.

- Dar nu mă supărasem oricum.(spuse întorcându-şi privirea spre el zâmbind)

- Atunci e totul bine. Deci, ce alegi pana la urma? spun ducandu-ma si mai aproape de ea.

- Până la urmă ziceai că ai starea necesară pentru a bea ceva?

- Cam mereu am starea necesara de a bea ceva. Mai ales atunci cand nu ma duc singur, spun zambind.

- Heh, să înţeleg că treci des pe acolo atunci de bei şi singur? (spuse râzând)

- Nu prea des, dar cu cine as putea sa trec pe acolo? Nu prea am prieteni, deci nu prea am cu cine.

- Dar singuratic te mai dai. Muntele ăsta a fost al naibii de înalt. (adăuga când ajunseră la baza lui)

- Mda, nu cred ca o sa mai trecem curand pe aici, spun indreptandu-ma spre bar.