Sa ne intalnim! (privat)

Ma plimb prin parc, pe langa banci de lemn, printre pomi, uitandu-ma la stele. Deodata simt ca mai multe persoane intrasera in coltu meu de parc.

Hazama se pune intr-un copac care era deasupra bancii,fredonand si spunand cu voce tare:
-Tutututuruuuuuuuuuu.

Cum ii plac plimbarile nocturne, Houki se gandi sa se plimbe pentru a simti aerul racoros al serii. Mergea tot inainte prin parc, privind cerul infinit.

Ajung in parc si imi incep plimbarea. Ridic privirea spre cer admirand peisajul. Ca de fiecare data raman concentrat doar pe priveliste si nu sesizez ca mai e lume in jur.

-A... salutare!
Zic eu catre toti, gandindu-ma cine o fi cel care da repertoriu pe timp de noapte.

Houki isi intoarse privirea dupa locul de unde venise sunetul. Se incrunta la tip apoi spuse un "Hei" fara vlaga.

-Servus si tie,draga.spune acesta sarcastic uitandu-se la tip,era plictisit,si ii era somn,nu a dormit toata nopatea,se gandea la fata care l-a salvat de la moarte deoarece Forkey l-a inchis intr-o camera in care nici nu a intrat!Logica vietii!

Ma uitam la persoana care se uita incruntata la mine... Apoi spre ceilalti.
-Mi se pare mie sau ne-am mai intalnit?

Continui sa privesc cerul timp de cateva secunde si dupa imi intorc privirea catre ei spunand cu o voce calma:
- Salut, apoi imi ridic privirea spre cer.

- Este imposibil. raspunde Houki scurt. Nu vroia sa dea mai multe detalii. Ceilalti nu trebuiau sa stie ca in ultimii 6 ani nu a vazut lumina Soarelui.

-Hm, atunci doar mi se pare...
Zic eu uitandu-ma la toti curios.
Si totusi mi se par familiari...

Lain era rezemata de lemnul rece al unui copac, sub umbra lui protectoare. Nu prea dadea atentie celor din jur, ramanand ca o existenta fantomatica si fiind mai atrasa de luminile puternice ale stelelor.

Dupa ce se balbai de cateva ori, Houki stranse pumnul astfel incat sa isi infiga unghiile in palma. Se putea calma asa. Se indrepta spre tipul de pe banca si se aseza langa el fixandu-si privirea spre el. Nu lasa sa i se vada ochii, fiind acoperiti de umbra bretonului.
- Houki. spuse simplu.

Imi intorc iar privirea spre cei 2 care stau pe banca si ma indrept sre ei.
- Forkey.

-Night.
Si astept sa raspunda si ultimul.

Lain isi intoarce privirea care strapungea intunericul cu un turcoaz aprins catre cel care se numea "Night", gandindu-se ca numele i se potrivea. Anticipeaza ce vroia, dar pastreaza linistea un timp.
-M-ai inteles gresit...Nu vreau sa deranjez, spune pe un ton destul de incet, dar distant. Gandindu-se la replica lui politicoasa, dar la fel de rece, care va urma, termina spunand pe un ton mai accentuat: Nimeni important, dar imi poti spune Lain.

-Hazama,dar tu Night ma poti numi Day,sau master,cum vrei tu.spune acesta stand intins in copac,ii era frica sa nu cada pe fata care statea rezemata de copac,dar neah,creanga nu s-ar rupe asa de usor.

Houki se uita spre singura fata din preajma si lasa sa i se vada privirea. Zambi firav apoi ii spuse pe un ton stins:
- Orice nimeni este cineva.

Expresia lui Lain se schimba radical cand vede acea persoana. Parca acea existenta fantomatica a ei prinde contur pentru un moment. Un signur moment, pe care nu il va uita.
Isi intoarce repede privirea in alta parte.
-Crezi cu adevarat asta? intreaba Lain, complet schimbata, cu un zambet ce exprima ironia pe care o intelege de la Houki.

- O cred doar cand ma gandesc la ceilalti, nu si cand ma gandesc la propria persoana. raspunde fata pe un ton calm, mentinand acel zambet fals.