Sa ne intalnim! (privat)

Lain isi intoarce privirea sprea ea, inclinandu-si putin capul, complet inexpresiva.
-Ironic...Atunci nu te mai forta sa zambesti...
Tonul ei, contrar ce spusese, nu mai era distant, dar incerca sa ascunda acea unda de caldura trazita de o amintire stearsa. Incercand sa indeparteze trecutul, isi arunca privirea din nou in oceanul de stele, devenind o fantoma in umbra.

Citeste ganduri? Se gandi Houki in timp ce a ocolit privirea lui Lain.
- Ok... spune pe un ton stins apoi lua o expresie fara pic de radiatie. Isi lasa capul pe spate privind cerul instelat.

Ma asez jos si imi concentrez energia in palme, apoi mainile mele i-au contact cu pamantu. Imi inchid ochii si ma concentrez, pentru a-mi limpezi gandurile. Energia asta e simtitita de toti, astfel abatand atentia de la problemele lor la mine.
-Zambet fals, zambet sters, zambet ironic, zambet fals... Cand o sa fie si un zambet real?

Houki isi intoarse privirea spre acel Night. Dupa cateva secunde de tacere ii replica simplu:
- Cand o sa avem de ce.

Ii privesc pe cei 3 care discuta despre zambete si altele fara sa spun vreun cuvant. Ma asez si eu pe banca si imi ridic privirea spre cer continuand sa le ascult discutia.

-Pacat... insa in curand va incepe... Ar trebui sa priviti cerul....
Spun eu uitandu-ma in sus cu mainile inca tintuite pe pamant.

Nu stia de ce, dar tonul calm al tipului o facea pe Houki sa aiba incredere in el. Se sprijini cu coatele de spatarul bancii si privi in sus. In ochi i se oglindeau miliardele de stele ce asteptau sa fie inghitite de un abis intunecat.

-Vedetile toate aceste stele? De ce va amintesc ele?
Intreb natural, stand jos cu palmele tintuite la podea.

Lain, sub acel copac, nu putea vedea bine toate stelele, deci se indeparteaza de ceilalti, urcandu-se in cateva salturi pana in varful copacului. De acolo, toata bolta se intindea spre nesfarsit...
" Ma intreb daca este adevarat... Toti cei care au parasit Pamantul se afla pe cer, sub forma unor corpuri ce radiaza caldura si lumina de milioane de ani...?"
Isi indreapta privirea spre Noctis, analizandu-l, dar Asato ii distrage atentia, asezandu-se in liniste langa ea, cu miscari lente ale cozii, purtand un zambet bland ca intotdeauna...

Houki ramase asa, cu privirea atintita spre infinitatea de zane de praf. Inghiti in sec cand auzi intrebarea lui Night, apoi isi puse mana dreapta pe umarul stang. Forma mai intai raspunsul in minte apoi il spuse pe un ton intrigat:
- Obisnuiam sa cred ca stelele sunt persoanele puternice, oamenii ce si-au lasat urma in aceasta lume ireala. Ei nu au vrut sa ramana doar niste amintiri, care odata si-odata se vor risipi, ei au ramas acolo. Cerul este locul unde toti se duc, luand o parte din patima Pamantului.

-Bun raspuns.... insa mai exista o varianta. Anume, toti cei ce mor ajung in alta dimensiune, similara cu asta, insa diferita. E la o dimensiune distanta de casa mea....
Spun ultima parte mai usor, incet, pe o nota mai personala.

Lain era atenta la tot ce spuneau ceilalti, dar ramane tacuta. La fel de tacut era si Asato, care se juca cu propria coada...

Houki ramase asa, ingandurata. Simtea tensiunea dintre ei asa ca ramase tacuta, asteptand.

-Fiecare a pierdut cate cineva... dar stiti care e partea care m-a adus aici? Faptu ca cineva pe care credeam mort e viu, dar nu pot gasi unde este... Stiti voi poate ceva?
Intreb inca stand in pozitia aia.

- Nu iti cunoastem trecutul, Night. rapsunse Houki simplu, avznd o expresie ce lasa de dorit.

Lain ramane tacuta, privind inainte un timp. Apoi, isi intoarce capul spre cel care se numea Night, ascultandu-l. Probabil nimeni nu o observase oricum, dar persoanele interesante ca ei merita sa fie analizate.

-Soda... Imi cer scuze pentru asta...
Raspund si ma ridic in picioare, pe cer aparand nori...

Auzind afirmatia lui Night, Houki isi strange degetele pe lemnul bancii. Se simtea vinovata? Credea ca o uraste? Toti fac asta... Nu e o noutate se gandi ea, ramanand complet inexpresiva.

-Bine atunci...
Imi arunc sabia printre copaci, la o indepartare foarte mare de acest loc.