Drumul lung spre casă

Orele de la academie se terminaseră de mult,dar eu mai rămasem în biblioteca şcolii..şi pierdusem raţiunea timpului.Acuma e seară şi centrul rebelilor era destul de aglomerat.Mă întreb,dacă ar ştii că sunt un Imperial,ce mi-ar face?

Nu mai stiam ce fac. Tot ce voiam era sa scap de agitatie si de zgomote, le uram. Nu eram obisnuit cu ele. Ma enervau. Omaenii erau galagiosi, deci si oamenii ma enervau. Am ajuns la o concluzie: urasc oamenii. Ca sa scap de aceasta "boala" am mers in centru, locul galagios cu multi oameni. Tehnologia ma depasea, dar incercam sa ma adaptez. Oricum eram vazut ca un ciudat {armura}.

Văd un om tot acoperit de tablă.Gândirea rebelilor e cam interesantă...

Si tot incercam sa ma abtin sa nu-mi trag doua palmi. Deja nu mai suportam. Era imposibil.
Gand: Zamolxis, ia-ma acum...
M-am asezat pe o banca. Aglomeratie si numai aglomeratie...

Cred că Charls bănuieşte că sunt la bibliotecă,deci nu am de ce să mă îngrijorez.Merg către omul de tablă şi mă aşez lângă el.

Gand: Ah, perfect. 
Cineva s-a asezat langa mine. Cineva... o fata. Avea parul purpuriu ca si "fructul vietii", produs unicat in Dacia... nostalgic... Iar ochii ei erau albastrii ca si vesmintele purtate de catre Decebal in razboaie, si mai nostalgic.
-Salut

I-am captat atenţia.Îmi întorc privirea către el şi îi zâmbesc.
-Bună.

Purtam casca mai mereu, deci fata nu mi se vedea. Doar o "lumina" din ochii mei, care era rosie. 
Gand: Daca am inceput, termin...
-Cam aglomerat pe aici

-Nu..e foarte liniştit...nu e ca şi în celelalte oraşe..
Încep a mă uita la lume cum trecea în faţa mea.

-Prefer linistea din orasul meu
Din nou, nostalgie. Sarmisegetuza, de ce ai plecat ? Nu orasul a plecat, eu l-am parasit. Dar e tot p'acolo.

-Se vede în ochii tăi că eşti nostalgic...
Mă uit în altă parte.Telefonul meu începu să sune,sigurat era tata,şi a adus aminte că mai are şi o fată pe undeva prin lumea asta..dar nu vreau să-i răspund.

Auzeam un sunet nelistitor. Il auzeam peste tot in oras, dar asta a pus capac.
-Ce e cu zgomotul asta infernal ?

Cred că e ţignit.Mă uit la el cu o privire serioasă.
-Numai există linişte în lume începând cu 2020,de când s-au inventat centralele de energie atomică.

M-a pierdut cand a zis "centrale" . 
-Sunt mai nou pe aici...
Gand: Mai vechi, daca o luam logic
-... mi-ai putea explica te rog ce sunt aceste "centrale" ?

-Sunt nişte centre în care există nişte maşinării care colectează o energie,preluată din materie,şi o transformă într-o bombă.

-Aha...
Gand: Da, tot am inteles.
-In orasul meu nu existau chestii de astea. Noi aveam o tehnologie simpla, ba chiar foarte simpla. Eram aparatie de niste ziduri inalte si bine fortificate

Ridic o sprânceană.Ceva nu e clar la omul acesta.Schiţez un zâmbet satisfăcut.
-Cum se numeşte locul de unde vii?

Acum voi vedea daca ma va crede. Dar sansele sunt mici, toata lumea m-a crezut un nebun si a plecat... ultima persoana a fost o tipa care avea culoarea pielii mai inchisa...
-...Sarmisegetuza...
Gand: Momentul adevarului

Rămân şocată.Nu se poate...n-are cum.Mă uit direct în ochii lui.E capitala Daciei,am citit despre ea...dar...dar este o distanţă temporală de aproape 3000 de ani..poate chiar mai mult...am auzit că există ceva manevră de-a călătoriii în timp..dar am crezut că e doar o legendă metropolitană..Înghit.Şocul de pe faţa mea trecuse.
-Spune-mi...cine te-a adus aici..sau ce..

Gand: Ce mama...
E prima persoana care nu ma denunta la politie sau care nu fuge de mine. Imi venea sa sar in sus de bucurie, dar m-am abtinut.
-Un idiot cu un ceas ciudat... m-a luat in 101... timp de 4 ani am fost tinut captiv, dar am scapat. Nici nu stiu cum sa ma reintorc, dar vreau macar sa stiu ce s-a intamplat cu tatal meu... Decebal...