Drumul lung spre casă

Calm îmi scot telefonul din geantă.Încep a tasta nişte numere şi apăs pe butonul de apel.
-Charls...vino şi ia-mă.Sunt în centru
Închid telefonul.Îl pun din nou în geantă.
-Pantheon...Mi-a făcut plăcere să te cunosc.
Fac stânga împrejur şi încep a merge.Nu am timp de pierdut cu oameni fără minte.

M-am intors spre fata, alergand spre ea. Mi-am scos sabia din teaca si am exclamat:
-Mori in numele lui Gebeleizis ! Caci tu m-ai minit cu istoria ta ridicola ! Tata nu a murit in mainile romanilor !

Pocnesc din degete,activând abilitatea mea pe mănuşile lui de fier,trăgându-l în jos.
-Oricum nu ai fi rezistat în lumea aceasta...
Nu mă întorsesem cu faţa la el.Mai pocnesc încă odată din degete şi încep a-l sugruma cu gulerul lui.Mă uit cu coada ochiului,apoi plec,lăsându-l să zagă pe trotuar în chinuri.Moarte.Nu e un lucru de care să te sperii.

Incep sa rad, lumea din jurul meu fiind ingrozita.
-La ce va uitati ?! Inainte sa mori, trebuie sa fi fericit ! Altfel Zamolxis te va trimite in Iad !!!
R.I.P. Pantheon: 87- Astazi