Casa de sub pământ

După 3 zile de cercetat orsaşul,din bani pe care îi aveam la mine,am reuşit să-mi cumpăr un apartament,sub pământ,cu 2 camere,o bucătărie şi o baie.Perfectă pentru mine.Adică,nu e tocmai sub pământ,e ca un fel de pivniţă,are geamuri,staţi calmi,numai că mai mici.
-Mare oraşu ăsta...foarte mare,o să am ce fur...

Mda, mi-am găsit ce face după ce am ajuns în orașul ăsta, să mă plimb. Cât de plictisitor este. Adică nu e nici o arenă de lupte, nici un bar, nici o discotecă și nici un teatru prin zonă? Sigur a venit Chuck Norris peste ăștia și le-au făcut praf distracția. Ajung într-o zonă mai puțin populată a orașului și fără să vreau văd un geam... a unei pivnițe... într-un oraș... WTF. E ca și cum ai avea legume în casă și tu ai mânca carne.
-Presupun că stă cineva aici... sper.

Mă ridic din pat obosită.Mă uit pe noptieră..nimic.
-Unde îmi sunt ţigările?
Spun posomorâtă.

Aha, deci o femeie locuiește în acea pivniță. Mă ascund într-un tufiș și încep să o urmăresc, totuși de când am ajuns aici nu a fost nimic interesant de făcut.
-Of, ce greu e să locuiești într-un oraș ca ăsta.

Mă ridc cu greu din pat.Îmi ciufulesc părul,poate acea mişcare mă va ajuta să-mi aduc aminte unde mi-am pus ţigările.Mă uit din nou prin toată cameră,lenea care mă cumprinse în acele clime,dacă era transformată în mâncare,cred că putea hrănii un continent ca şi Asia.Ne văzându-mi pachetul de ţigări,mă arunc din nou în pat.

Hm, cred că până la urmă nimic interesant. Ce-ar fi dacă....
Mă uit prin jur de niște copaci până văd unul. Mă urc în el și mă pregătesc să mă culc.
-Of, unde-mi pun sulița?

Aud nişte foşnituri..proveneau din tufişuri.Însfărşit ceva interesant.Mă ridic foarte repede din pat şi mă duc către geam.Un băiat se tot mişca pe acolo.
-Ehi...puştiule,vezi că aici cineva încearcă să doarme...

Deci am reușit să o scot la geam.
-Serios? Tu crezi că am venit să dansez dubstep cu veverițe? Am venit să dorm... în copac... într-un oraș plin de apartamente... oh la naiba cu logica mea.

-Ah..deci un nou venit..ei nu eşti singurul..am avut noroc că am găsit "apartamentul" ăsta ieftin,şi aşa că l-am cumpărat..decât să dorm pe străzi..

Sar din copac și mă aproprii de geamul ”apartamentului” ei.
-Bun, deci să înțeleg că tu ești enervată de aglomerația orașului și te-ai gândit să-ți cauți o casă la depărtare de zgomotele enervante ale orășenilor.

-Bingo băiete...
Deschid geamul.
-Haide!Nu vreau să te văd ca pe o maimuţă prin copaci,aşa că,poţi dormi în camera de-alături.

-Ok... oricum m-am să mă uit la veverițe cum dansează dubstep pe capul meu.
Intru pe geam, chiar dacă mi-a fost mai greu cu tot cu suliță.
-De ce n-am găsit un pistol sau o sabie?

-Pistoale?
Mă uit în dulap,acolo unde era şi genţile pline de arme de foc.
-La ce îţi trebuie?

-Nu... nu cred că sunt bune pistoalele pentru stilul meu de a face ravagii. Și de ce? Pentru că sulița mea e cam enervantă. Când vreau să dorm, nu știu unde să o pun. Când merg în oraș lumea mă consideră un maniac oriental ninja. Și nici măcar nu știu unde e Asia.... poate e pe planeta asta.... lângă Europa... la granița Rusiei... la naiba. Deci cum ai ajuns aici?

Înfugărită de mafie şi de poliţie,am trecut graniţile Braziliei şi cu primul vapor pe care m-am urcat am ajuns aici...
-Lucru...

-Mda, eu am ajuns aici din întâmplare. Călătoresc peste tot în lume pentru a-mi aduce aminte trecutul meu. Am o amnezie parțială ce a cauzat ștergerea multor amintiri din creierul meu, iar doar cele importante au rămas. Cum ar fi faptul că folosesc focul, că îmi știu numele și știu cum mi-am pierdut memoria. De suliță habar n-am cum am căpătat-o. M-am trezit cu ea în mână. Și uite cum am ajuns aici.

Mă scarpin în cap..nuştiu de ce,nu mă mânca...poate ca să mă ţină ocupată,poate că să gândesc mai bine.
-Oh...
Acuma ce fac?Am ajuns într-un punct unde nici eu nu ştiu ce aş face cu viaţa mea,dacă aş fi în locul băiatul.
-Mă numesc Clara...
Mda..replica salvatoare..sper.

-Eu sunt Brian, încântat. Acum spune adevărul, cum ai ajuns aici? Dacă erai pentru muncă, probabil nu ai mai fi stat la distanță de oraș corect?
Bun, cred că am pus-o la zid.

-Tocmai tu ai spus că mie nu-mi place aglomeraţia,şi chiar aşa îi,plus că am o motocicletă,aşa că nu-mi ia mult să ajung în centru.

-Nu-ți place aglomerația dar pentru un serviciu trebuie să socializezi cu lumea nu? Doar nu poți lucra în singurătate.
Bine jucat Clara...