Casa de sub pământ

-Scuză-mă,socializez toată ziua ,astăzi sunt liberă..şi în plus,ce te tot doare pe tine de viaţa mea?
Mă uit puţin enervată la el.Tipi ăştia curioşi mă cam enervează.
-Ştii că (,) curioşi mor repede?

-Dacă curioșii mor repede aș fi fost mort de mult. Oricum, nu știu de ce am deschis un asemenea subiect.

-Tu te strofoci..nu eu..
Mă refer în a pune întrebări.
-Oricum,băiete,câţi ani ai?

-Unu, doi, 19. Tu?
Eu mă strofoc? În fine, sunt sigur că nu e o persoană normală.

-24...
Mă uit în jos şi ce să vezi,pachetul meu de ţigări.
-Oh aici erai.
Mă aplec şi-l iau de acolo.

-Hopa, se pare că avem un senior sau o seniorită în cazul ăsta.
Deci fumează... Știe probabil care-s riscurile, dar fumează de plăcere, interesant.
-Deci... ce faci în timpul liber... într-un oraș al persoanelor ocupate... fără timp liber... la naiba.

-Dorm..altceva n-am ce face..e aşa de plictisitor oraşul ăsta,mai bine rămâneam în Brazilia..
Are 19,nu cred că fumează,aşa că din respect,n-am să fumez cât timp e el aici.Iau pachetul şi-l pun într-un sertar.

-Da, eu îmi petrec total invers timpul liber. Mă duc în oraș și mă joc... la cazino... fără bani... la naiba. De fapt mă plimb ca să cunosc lumea mai bine.
Cazino, de unde am scos-o?

-Mda, oricum, unde e Brazilia?
Amnezia ei, pun pariu că știam geografie.

Rămân mască.Mă uit fără serios la el.
-În america de sud.

-Ok, știu că pare ciudat că nu știam, dar ce vrei să-mi ceri? Am uitat aproape tot ce am învățat.

-Îmi pare rău...
Mă pun în pat şi mă uit la cameră,era foarte frumos amenajată.

Mă întreb de la cine a cumpărat-o, probabil vreun pustnic gata să-și ia viața lăsând casa la îndemâna unei fete ca ea în schimbul unor bani ca să-și ia... sfoară să se sinucida. Doamne de ce gândesc tocmai acum așa?
Revin la discuție fără să dau vreun semn cum că aș fi nelămurit de ceva.
-E în regulă. Majoritatea oamenilor cred că o persoană amnezică poate fi trecută ca una cu handicap, dar nu e așa. Amnezicii sunt așa pentru că creierul lor a suferit un impact cu un obiect ce a cauzat dereglări ale undelor cerebrale, devenind uituci. Cei ca mine care au norocul să-și amintească câte ceva din trecutul lor, sunt catalogați drept amnezici parțiali, ce au o șansă de 50% de a-și afla amintirile.
Nu cred că am derutat-o.

Eu l-am chemat în casă să doarmă,şi el îmi vorbeşte despre amnezie...
-Bine,cum spui tu băiete.

-Eh, nu cred că voi mai sta mult timp aici. O să-mi cumpăr și eu un apartament... că totuși nu cred că-mi va strica puțin zgomot.
De ce o zăpăcesc cu detalii nesemnificative ca amnezia?
-Auzi, unde e vreun club pe aici?

-Nu mă întreba,sunt nou venită,de unde ai vrea să ştiu?

-Oh, și eu care vroiam să mă îmbăt ca de prima zi în oraș... Nu am găsit nimic de când am venit p-aici.

-Nici nu prea găseşti..
Mă las pe pernă uitându-mă la tavan.

-E vreun magazin de haine pe aici?
Hainele astea devin deja prea... murdare. Până îmi găsesc o locuință, va trebui să fiu în rând cu lumea.