In padurea mortii

Spawan sta pe o bucata de bolovan ascultand gemetele de tristete din imprejurimi.
Gand:-Imi este foame.

Mistic isi exersa abilitatile, creand din pamant oameni, la care le dadea chipuri familiare. Ea era incantata de reusitele ei.
Gand: Ieeei. Asta seamana cu sora mea. in sfarsit pot sa

Ii fac sa para reali

Spawan aude miscari, dar crede ca sunt de la spirite, asa ca incearca sa se ia la intrecere cu ele si incepe sa geme, sa le provoace.
-Ah....!Huaaaa...!!!Uh....!!!
Nestiind ca cineva ar putea sa-l auda

Mistic aude gemetele si se simte urmarita, asa ca se gandeste ca ar fii vorba de o escorta asa ca ia pozitia de atac, si se face nevazuta in ceata.
Gand:Cineva m-a urmarit! Hmm, oare cine are curajul sa intre in padurea asta?

Spawan ia o pozitie in care isi intinde piciorul drept, si isi pune mainile la poala gemand si mai tare.
-Ah...uh...!hmh...!!!!

Mistic observa ca gemetele continua.
Gand:Daca chiar se plimba fantome pe aici? Neaa. Nu exista asa ceva.
Ea se decide sa parcurga putin padurea, ca sa vada ce se petrece, si cine ii perturba ei antrenamentul. Cand de catre stanci, se aude un chiorait.
Gand:Hmm. Fantomele nu au stomac.
Si il zareste pe Spawan, care gemea de foame. -_-

Spawan se opreste si intra intr-o gaura in pamant sub forma de tunel subteran nestiind ca cineva il priveste.
-Aici echoul este mai mare decat stomacu meu.

Mistic, observand-ui miscarea lui Spawan, iese de sub forma cetii si merge la gaura tunelului, si zice:
-Hei, Spawan. Ti-e foame? Zice cu bunastare.
Gand: Sper ca nu mai face iar pe inabordabilul.

Spawan incercand sa se usureze, o aude din spate. Si se sperie incheindu-si repede slitul, dar se ciupeste in el si se intoarce incercand sa nu dea nici un semn de durere si isi face o sabie din aier in mana.
-Ah...tu erai? Era sa ma sperii. Ce faci tu aici? Nu iti este frica?
Trece o fantoma urata in tunel prin fata lui.
-Salut Kagero
Kagero:-Mgfhhhhamhsdghhmm.... (si pleaca)

-Da, eu sunt. Dar tu esti cel care mi-a stricat concentrarea.
Gand:Ciudat. Chiar exista fantome.
-Nu mi-este frica... Ar trebui?

-Fantomele nu cumpara telefoane.
Se uita la ea.
Gand:-Pana la urma...nu prea pare o fata rea.
-Scuze ca te deranjam...incercam sa fac fantomele sa creada ca imi provoc placeri

-Placeri?? Se uita putin stanjenitacla el.
Gand:Of, barbatii astia.
-Eu credeam ca gemi de foame.
Zambind isi desface ghiozdanul si scoate doua sanvichiuri.
-Ia un sandvich. Banuiesc ca totusi iti este foame.

Spawan mananca sendviciul ca si cum n-ar mai fii mancat niciodata.
-Multumesc, esti o scumpete. Hai sa ne plimbam pe sub pamant daca tot esti aici

-Mai vrei? De obicei nu mananc acasa. Asa ca imi fac vreo 2, 3 sandvichiuri si le port dupa mine. Daca nu ajung sa le mananc, este un catel foarte adorsbil care nu are stapan. Asa ca i le dau lui.
Gand:Oare ce mai face Kodo?!

-Nu, mi-a ajuns. Tu de unde vi si ce faceai aici?

-Pai, asta e locul unde imi gasesc linistea, ma mai antrenez. Totul este atat de pustiu aici. Dar chiar si aceasta pustietate denota ca nu esti singur. Dar tu? Ce te aduce pe aici?

-M-am plictisit si am zis sa vin sa stau cu spiritele. Nu am prieteni.
Scoate un carnetel si noteaza ceva in el.

-Daa, si eu mai mult prefer oameni facuti de mine, insa incerc sa ma perfectinez tot mai mult. Oamenii vii nu sunt de cuvant. Nici eu nu prea am prieteni, pt ca nu am nevoie de cineva care sa nu se ridice la asteltarile mele si sa ma poata trage in jos. Singura prietena a mea este Fay, care este totodata si sora mea mai mare... Insa ea nu stie.
Gand:Sper ca s-a trezit din mahmureala ca sa pot s-o batucesc...
-Ce scrii acolo?

-Exersez alfabetul.
Gand: Nu se va prinde niciodata, desii chiar asta fac.
Eu mereu ma ridic peste masura asteptarilor.
Ajung intr-un oras mare subteran.
-In locurile cu morti sunt multe chestii interesante