In padurea mortii

-Ce citesti? il intreaba ea curioasa. Am vazut ca esti tare atasat de aceasta carte.

-Citesc despre vrajitorii vechi, informatii despre manipularea elementelor, greseli din trecutul magiei...lucruri de genu. Se leaga multe de locu asta.

-Aha... Si acea creatura care ne-a atacat, era a lui cartea asta? Sau nu au treaba unul cu celalalt?

-Era cartea lui, m-am asteptat sa ma gaseasca pentru ca nu ma pricep foarte bine la sigilii ca acela pe care l-am pus atunci la oras. Nu-s maestru in biblie si chestii de genu.
Gand:-Nici macar alfabetul.

-Ma lasi sa ma uit si eu putin? Si se apropie mai mukt de Spawan.
Gand:Sigilii? Vrajitorii vechi? Hmm, asa carte avea si bunica mea. Ma intreb daca o mai are, sau daca mai traieste... N-are cum sa nu traiasca, ca doar e una dintre cei mai buni vrajitoti.

-Ai cumva o bunica? Nu stiu daca sa ti-o dau...convinge-ma

-Sa te conving sa ma lasi sa ma uit intr-o carte pe care am vazut-o de atatea ori, si tot de atatea ori mi-a interzis bunica sa ma uit in ea??

-Nu mai exista o carte ca asta. Dar nu ti-o voi da ca sa te convingi. Nu esti prea convingatoare.

-Te inseli. Lasa-ma mcar sa ma pe spatele copertei. Ca sa-ti spun ca probabil e o copie.

OOC: Nu poti controla lucrurile creeate de mine
Spawan ii arata spatele cartii.
-Esti multumita?

-Si bunica mea are o carte ca asta... Doar ca a ei are o inscriptie cu rosu pe spatele cartii.
Gand:Oare e bine bunica??
Mistic incepe sa devina nelinistita si se intoarce in cealalta parte a patului si scoate din buzunar o sfera de cristal si se uita prin ea, rostind in soapta o incantatie de recunoastere alaturi de numele bunicii ei. Sfera ii arata o intamplare cu bunica ei, dar neclara, insa se observa un posibil atac asupra ei.
-Oooo, nu! Bunico!!
Mistic se ridica, insa cand se lasa pe picior, acesta ii trosneste si Mistic cade la pamant.
-Aaauchi!
Gand:Cum am sa o ajut pe bunica daca sunt in starea asta, si fara pic de energie???!!!

-S-a intamplat ceva?
Spawan o ridica in bratele lui de pe jos.
Gand: Oare o sa mai trebuiasca sa omor pe cineva ca si in bar?

Mistic se prinde de gatul lui Spawan si isi lasa capul pe umarul lui si incepe sa planga.
Gand:Cum am putut sa devin asa de neajutorata??Pt un simplu picior... Am sa-l amputez.
Mistic creaza un cutit din lacrimile ei, si indreapta cutitul catre piciorul ei ranit.

Spawan face repede un pat sub ea si o prinde de mana.
-O sa-ti treaca, nu fii asa de pesimista.

-Da-mi drumul! zice Mistic printre lacrimi. Mai bine fara un picior decat sa ma incurce!
Mistic incearca sa-si ia mana si sa termine ceea ce ea intentiona da faca.

-Nu o sa te las ori cum...daca te las, nu o sa mai poti sa ma invingi
Spawan continua sa o tina strans.

-Nu vreau sa te inving, ca daca te voi invinge, nu vom mai putea fii prieteni... Asa ca da-mi drumul.. Oricum nu facea nimic interesant picioru' asta...

-Acum ca ai zis de prietenie chiar ca nu te las.
De ce te enervezi asa?

Mistic se linisteste si transforma cutitul in particule de lacrimi.
-nu suport sa fiu neputincioasa cand cineva e in pericol. Si as vrea sa scap de fiecare lucru ce ma incetineste, sau ma trage inspoi de la scopurile mele.
Il cuprinde pe spawan si plange.

Spawan o ia in brate...s-ar fii simtit egoist daca nu o facea.
-Are bunica ta probleme? Vrei sa merg eu sa le rezolv?