In padurea mortii

-Iti multumesc ca ai avut grija de mine. Sper ca nu ti-am creat probleme.
Mistic se pune la loc in pat si isi verifica piciorul pt a fii sigura ca l-a vindecat complet.
Gand:Sper ca data viitoare cand o sa trebuiasca sa dorm, sa fie acasa la mine in camera de securitate. Nu pot sa risc prea mult.

-Langa mine nu te raneste nimeni...Cine-i Tatatua?

-Nu pot sa vorbesc despre asta. Oricum nu are importanta.
Mistic isi aminteste de zilele trecute cand a privit prin sfera de cristal si a vazut un atac asupra bunicii sale.
-Eu trebuie sa plec.
Gand:Te rog nu incerca sa vii cu mine, nu vreau sa te pun in pericol.

-Spawan se tine dupa ea cautand adrenalina si distractie.
Gand:-Nu ma lasa sa ma plictisesc aici.

-Hey... Ce faci? Nu stii ca nu e frumos sa urmaresti pe cineva? incepe sa chicoteasca.
Gand:Poate o ia in aceasi directie cu mine. Dar daca nu... Of, Spawan. Nu stii in ce te bagi.

Spawan se duce dupa ea fara sa ii pese de pericol.
-Te-ai pricopsit cu mine...acum suporta-ma

-Chiar e nevoie? si incepe sa rada. Ehh, nu e chiar asa de rau. Macar voi avea cu cine sa vorbesc.

-Nu sunt chiar cel mai vorbaret, dar imi voi da silinta. Incotro mergem?
Spawan scoate cartea si citeste din ea.

-Iti spun pe drum. Dar va trebui sa vorbesti cu mine, nu sa ma lasi sa vorbesc singura.
Gand:Va fii o experienta interesanta.
Si acestia plecase din acel loc plin de mistere nedezvaluite.